Eduard Martirul
From Wikipedia, the free encyclopedia
Eduard Martirul (n. 962 - d. 18 martie 978) a fost regele Angliei din 975 până la moartea sa în 978. Eduard a fost fiul cel mare al regelui Edgar, dar nu a fost recunoscut ca moștenitor al tatălui său. La moartea lui Edgar, conducerea Angliei a fost contestată, cu unele susțineri pentru Eduard pentru a-l sprijini să fie rege și alte susțineri pentru fratele său vitreg mai mic, Ethelred, care era recunoscut ca fiul legitim al lui Edgar. Eduard a fost ales rege și a fost încoronat de către principalii susținători ai săi: arhiepiscopul Dunstan și Oswald de Worcester.
Eduard Martirul | |
Rege al Angliei | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 962 |
Decedat | 18 martie 978 Dorset, Anglia |
Înmormântat | Dorset Wareham (anii 970 d.Hr.) Shaftesbury Abbey[*][[Shaftesbury Abbey (abbey in Dorset, England (888–1539))|]] (–secolul al XVI-lea) Woking (–) Church of St Edward the Martyr, Brookwood[*][[Church of St Edward the Martyr, Brookwood (church in Brookwood, Surrey, UK)|]] (septembrie 1984) |
Cauza decesului | omor (omor cu premeditare[*]) |
Părinți | Edgar al Angliei Æthelflæd sau Wulfthryth |
Frați și surori | Edith de Wilton[*] Ethelred al II-lea cel Șovăielnic |
Religie | catolicism |
Ocupație | monarh |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Casa de Wessex |
Domnie | |
Domnie | 8 iulie 975 – 18 martie 978 |
Predecesor | Edgar al Angliei |
Succesor | Ethelred al II-lea al Angliei |
Modifică date / text |
Atunci când marii nobili ai regatului, Ælfhere și Æthelwine, s-au certat, războiul aproape izbucnise. În așa numita reacție anti-monastică, nobilii au profitat de slăbiciunea lui Eduard pentru a-l deposeda de mănăstirile benedictine de pe terenurile și proprietățile lor, precum și de alte domenii pe care regele Edgar le acordase vasalilor săi.
Scurta domnie a lui Eduard a luat sfârșit atunci când a fost asasinat la Castelul Corfe în circumstanțe incerte. Trupul său a fost înmormântat cu mare ceremonie la Abația Shaftesbury la începutul anului 980. În 1001 rămășițele sale au fost mutate într-un loc mai important în mănăstire, probabil, cu binecuvântarea fratelui său vitreg, regele Ethelred. Eduard a fost socotit ca sfânt și canonizat.