George Volceanov
From Wikipedia, the free encyclopedia
George Valentin Volceanov (n. 28 mai 1956, București) este un traducător român, care traduce din limbile engleză și maghiară. A absolvit în 1979 Facultatea de Limbi și Literaturi Germanice (secția engleză-maghiară) a Universității din București. Este doctor în filologie și până în 2020 a fost profesor universitar la Universitatea Spiru Haret, unde a predat istoria literaturii engleze. Este autorul mai multor dicționare bilingve și monolingve, fiind interesat mai ales de lexicografia argotică. A coordonat și a îngrijit a treia ediție românească a integralei Shakespeare, începută la Editura Paralela 45 în anul 2010 și finalizată la Editura Tracus Arte în anul 2019. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1994.
A desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică, concretizată în peste optzeci de articole și comunicări prezentate la conferințe internaționale (Londra, Paris, Worcester, Norwich, Utrecht, Pisa, Weimar, Bratislava, Budapesta, Gdansk, Brno etc.). Se numără printre membrii fondatori ai Asociației Europene de Studii Shakespeariene (European Shakespeare Research Association).
În paralel, a desfășurat o bogată activitate publicistică, cu sute de traduceri, eseuri, articole, recenzii, interviuri publicate în presa literară românească, în revistele România literară, Luceafărul, Lettre Internationale, Observator cultural, Astra, Neuma, Orizont, Revista de traduceri literare, Dilematica, Dilema veche, Adevărul literar și artistic, Vatra, Steaua etc.
Ca formator al unei generații de traducători literari, a organizat și a condus patru seminarii de traduceri literare din limba maghiară în limba română în intervalul 2012-2017 la Casa Traducătorilor Maghiari din Balatonfured (Ungaria).
George Volceanov a primit mai multe premii importante pentru traducerile și scrierile sale originale (v. Premii). În anul 2022 a fost distins cu Ordinul de Merit în grad de cavaler al Republicii Ungare, „pentru promovarea și popularizarea literaturii maghiare în România, precum și pentru contribuția la formarea unei noi generații de traducători literari din limba maghiară în limba română”.