Cromatografie de lichide de înaltă performanță
From Wikipedia, the free encyclopedia
Cromatografia de lichide de înaltă performanță sau de înaltă presiune (prescurtată HPLC, din engleză High Performance Liquid Chromatography)), este o metodă de separare și de analiză calitativă și cantitativă cromatografică utilizată în biochimie și chimie analitică pentru separarea, identificarea și cuantificarea compușilor chimici. În HPLC se utilizează o coloană încărcată cu diferite materiale (faza staționară), o pompă ce împinge faza(ele) mobilă(e) prin coloană și un detector care indică timpurile de retenție ale moleculelor, în cadrul cromatogramei. Timpul de retenție depinde de interacțiunea dintre faza staționară, moleculele de analizat și solvenții utilizați.[1]
Are o vastă aplicabilitate și poate fi folosită pentru controlul proceselor de sinteză (de exemplu, în industria farmaceutică), în medicina legală (de exemplu, determinarea unor droguri în urină), în cercetare (de exemplu, separarea și identificarea unor specii chimice din probe biologice complexe) și în biochimie (de exemplu, determinarea nivelelor serice din anumite componente).[2]