Mănăstirea Dobrovăț
From Wikipedia, the free encyclopedia
Mănăstirea Dobrovăț este o mănăstire de călugări amplasată în zona Dobrovăț-Ruși a unicului sat al comunei Dobrovăț (județul Iași, România) și este penultima ctitorie a lui Ștefan cel Mare, acesta murind înainte de terminarea construcției, ultima fiind Biserica „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul” din Reuseni (județul Suceava). Mănăstirea se află la o distanță de 25 de kilometri sud-est de Iași și la 35 de kilometri nord de Vaslui, într-o fostă poiană înconjurată de codri seculari, pe malul pârâului Dobrovăț.
Mănăstirea Dobrovăț | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | ortodoxă |
Hram | Pogorârea Sfântului Duh (duminica a opta după Paști) |
Jurisdicție religioasă | Arhiepiscopia Ortodoxă a Iașilor |
Tip | călugări |
Țara | România |
Localitate | Dobrovăț[*], Dobrovăț |
județ | Iași |
Coordonate | 46°58′13″N 27°42′19″E ({{PAGENAME}}) |
Ctitor | domnitorul Ștefan cel Mare |
Istoric | |
Data începerii | |
Sfințire | 1504 |
Localizare | |
Monument istoric | |
Clasificare | |
Cod LMI | IS-II-a-A-04150 |
Modifică date / text |
Regina Maria a României a vizitat Dobrovățul la 1 iunie 1917, scriind următoarele: "După dejun, am plecat la Dobrovăț, unul dintre Domeniile Coroanei. Drumul trece prin păduri de toată frumusețea, dar e lung și neînchipuit de rău... Netăgăduit, acest colț de țară e cât se poate de frumos, cu codri aproape neumblați, dar drumurile sunt îngrozitoare".[1]
Ansamblul Mănăstirii Dobrovăț a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-a-A-04150 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective:[2]
- Biserica „Pogorârea Sf. Duh” - datând din anul 1503-1504, având codul IS-II-m-A-04150.01
- Biserica paraclis „Sf. Gheorghe” - datând din anul 1607, având codul IS-II-m-A-04150.02
- Turnul clopotniță - datând din anul 1743, având codul IS-II-m-A-04150.03
- Zidul de incintă - având codul IS-II-m-A-04150.04