Ocluziune glotală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ocluziunea glotală este o consoană surdă prezentă în multe limbi vorbite, de exemplu în limbile semitice, persană, daneză etc. Nu e o consoană propriu-zisă, ci închiderea glotei, care separă două silabe succesive. În română nu există[necesită citare]. Poate fi aproximată prin pronunțarea silabisită (liceeni, silabisit li-ce-eni, poate fi notat li-ceʔeni)