Rachetă balistică intercontinentală
From Wikipedia, the free encyclopedia
Racheta balistică intercontinentală (en. intercontinental ballistic missile, prescurtat ICBM) este o rachetă sol-sol balistică cu rază lungă de acțiune (peste 5,500 de km). După faza de ascensiune, în care este folosit motorul pentru propulsie, racheta iese din atmosferă și folosește energia acumulată în timpul ascensiunii pentru a coborî spre țintă, deplasându-se pe o traiectorie balistică.
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. Eticheta a fost introdusă în ianuarie 2018 |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Transportă în mod exclusiv focoase termonucleare.
Sistemul de navigație este de obicei de tip de inerțial cu giroscop, folosind date geodezice culese de sateliți. Uneori este folosit un sistem combinat astro-inerțial, care conține și sisteme de navigație astronomică, cu corecție stelară.
La tipurile actuale, combustibilul este solid.
Poate transporta mai multe vehicule de reintrare independente (MIRV) (3-10), fiecare țintit independent .
Aceste rachete au preluat cea mai mare parte a funcțiilor de descurajare nucleară de la bombardierele strategice.