Skanderbeg
From Wikipedia, the free encyclopedia
Gerge Kastrioti (Gjergj Kastrioti) (n. , Sinë(d), Districtul Dibër, Albania – d. , Lezha, Regiunea Lezhë, Albania), cunoscut mai ales sub numele de Skanderbeg, este cea mai proeminentă figură a istoriei Albaniei și, totodată, eroul național al acestei țări și al poporului albanez.
Skanderbeg | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Sinë(d), Districtul Dibër, Albania |
Decedat | (62 de ani)[1][2][3] Lezha, Regiunea Lezhë, Albania |
Înmormântat | Lezha |
Cauza decesului | cauze naturale[4] (malarie) |
Părinți | Gjon Kastrioti[*] Voisava Tripalda[*][[Voisava Tripalda (Mother of Skanderbeg)|]] |
Căsătorit cu | Donika Kastrioti[*][[Donika Kastrioti (Albanian noble)|]][5] |
Copii | Giovanni Castriota Granai[*] |
Religie | creștinism[6] catolicism[6] |
Ocupație | aristocrat[*] om de stat comandant militar[*] |
Limbi vorbite | Limba albaneză[7][8] |
Activitate | |
Alma mater | Enderun School[*][[Enderun School (elite bureaucratic school in Topkapi Palace, Istanbul, Turkey)|]] |
Rude | Irene Castriota Scanderbeg[*][[Irene Castriota Scanderbeg (Albanian royal heiress, Duchess of San Pietro in Galatina suo iure and Princess consort of Bisignano in the Kingdom of Naples)|]] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Skanderbeg era membru al familiei nobiliare Kastrioti, părinții lui fiind prințesa Voisava (de origine sârbă, membră a dinastiei Brancovici[9][10]) și nobilul Gjon Kastrioti. Crescut la curtea otomană a lui Murad al II- lea, Skanderbeg dezertează de pe câmpul de luptă de la Varna, în 1444, și falsificând documente de liberă trecere ajunge în Albania la cetatea Croja. Măcelărind garnizoana de aici și ocupând și alte cetăți, Skanderbeg declanșează lupta de eliberare a poporului albanez de sub dominația otomană. Profitând de avantajele oferite de relieful muntos, albanezii surprind în ambuscade mai multe armate otomane. Sultanul însuși învins și hărțuit de albanezi oferă o pace condiționată, pe care Skanderbeg o respinge (1450). Ocupat cu preparativele de cucerire a Constantinopolului, Mahomed al II- lea nu mai trimite armatai, dar în 1463 sultanul îl trimite pe marele demnitar albanez, fost ienicer, Balaban Badera, pentru a pacifica regiunea. Acesta va fi învins de două ori. Albanezii obțin o a treia victorie la Tirana, pe râul Argilata. Campania în fruntea căreia se află însuși sultanul, din 1465, va fi hotărâtoare, turcii recucerind în doi ani toate cetățile pierdute (exceptând Croja).