Spania
stat în Europa de Vest / From Wikipedia, the free encyclopedia
Spania (în spaniolă España; pronunție spaniolă: /esˈpaɲa/), în mod oficial Regatul Spaniei[10] (în spaniolă Reino de España), este o țară din sud-vestul Europei, cu câteva mici teritorii peste Strâmtoarea Gibraltar și în Oceanul Atlantic. Teritoriul său continental european este situat în Peninsula Iberică. Teritoriul include și două arhipelaguri: Insulele Canare de pe coasta Africii de Nord și Insulele Baleare în Marea Mediterană. Exclavele(d) africane Ceuta, Melilla și Peñón de Vélez de la Gomera[11] fac din Spania singura țară europeană care are o frontieră fizică cu o țară africană (Maroc). Mai multe insule mici din Marea Alboran fac parte și ele din teritoriul spaniol. Zona continentală a țării(d) este mărginită la sud și est de Marea Mediterană; la nord și nord-est de Franța, Andorra și Golful Biscaya; iar la vest și nord-vest de Portugalia și, respectiv, Oceanul Atlantic.
Spania | |||||
Reino de España | |||||
| |||||
Deviză: Plus Ultra (Mai departe) | |||||
| |||||
Geografie | |||||
---|---|---|---|---|---|
Suprafață | |||||
- totală | 505.370 km² (locul 51) | ||||
Apă (%) | 1,04 % | ||||
Cel mai înalt punct | Teide[1] (3.718 m) | ||||
Cel mai jos punct | Mina de Las Cruces[*][2] (−107 m) | ||||
Vecini | Andorra[3] Portugalia[3] Maroc Franța[3] Gibraltar[3] | ||||
Fus orar | CET (UTC+1) | ||||
Ora de vară | CEST (UTC+2) | ||||
Populație | |||||
- Estimare 2021 | 47.415.750 | ||||
Limbi oficiale | spaniolă2 | ||||
Etnonim | spanioli (pl.) spaniol (masc.) spaniolă (fem.) | ||||
Guvernare | |||||
Sistem politic | monarhie parlamentară[*] | ||||
Rege(d) | Felipe al VI-lea | ||||
Prim-ministru | Pedro Sánchez | ||||
Legislativ | Parlamentul Spaniei | ||||
Camere | Congresul Deputaților Senatul Spaniei | ||||
Capitala | Madrid[4][3] () | ||||
Istorie | |||||
Stat independent | |||||
Formare | secolul XV | ||||
Uniune | 1516 | ||||
Unificare | 1469 | ||||
De iure | 1716 | ||||
De facto | 1812 | ||||
Aderare la UE | 1 ianuarie 1986 | ||||
Economie | |||||
PIB (PPC) | 2021 | ||||
- Total | ▲ $1.942 trilioane[5] | ||||
- Pe cap de locuitor | $41.736[5] (locul 26) | ||||
PIB (nominal) | 2021 | ||||
- Total | ▲ $1.450 trilioane[5] (locul 13) | ||||
- Pe cap de locuitor | (locul 26)$31.178[5] | ||||
Gini (2019) | 33.0 [6] (mediu) | ||||
IDU (2019) | ▲ 0.904[7] (foarte înalt[8]) (locul 25) | ||||
Monedă | euro (EUR[9] ) | ||||
Coduri și identificatori | |||||
Cod CIO | ESP | ||||
Cod mobil | 214 | ||||
Prefix telefonic | +34 | ||||
ISO 3166-2 | ES | ||||
Domeniu Internet | .es4 | ||||
1: Numele țării în limbii cooficiale:
2: Sunt cooficiale: catalana în Catalonia, Insulele Baleare și Comunitatea Valenciană, galiciana în Galicia, araneza în Catalonia și basca în Țara Bascilor și Navarra. | |||||
Prezență online | |||||
site web oficial pagină Facebook cont Twitter canal YouTube hasthtag | |||||
Modifică date / text |
Cu o suprafață de 505.900 km², Spania este cea mai mare țară din Europa de Sud, a doua cea mai mare țară din Europa de Vest și Uniunea Europeană și a patra cea mai întinsă țară de pe continentul european. Cu o populație care depășește 47,3 milioane, Spania este a șasea țară din Europa ca populație și a patra din Uniunea Europeană. Capitala Spaniei și cel mai mare oraș este Madrid; printre alte zone urbane(d) majore se numără Barcelona, Valencia, Sevilla, Zaragoza, Málaga, Murcia, Palma, Las Palmas de Gran Canaria și Bilbao.
Prin migrație și colonizare, s-au dezvoltat în regiune diverse culturi alături de fenicieni, greci, celți și cartaginezi(d). Romanii au cucerit regiunea în preajma anului 200 î.e.n., numind-o Hispania, după numele fenician anterior, Sp(a)n sau Spania.[12] Spania a rămas sub stăpânirea romană până la prăbușirea Imperiului Roman de Apus în secolul al IV-lea, perioadă care a declanșat pătrunderea confederațiilor tribale germanice din Europa Centrală. Vizigoții au apărut ca facțiune dominantă până în secolul al V-lea, regatul lor întinzându-se pe o mare parte a peninsulei.
La începutul secolului al VIII-lea, Regatul Vizigot a fost cucerit de Califatul Umayyad, ceea ce a adus peste 700 de ani de dominație musulmană. Spania Islamică a devenit un important centru economic și intelectual, orașul Cordoba fiind unul dintre cele mai mari și mai bogate din Europa. Câteva regate creștine au apărut la periferia nordică a Peninsulei Iberice, printre care León, Castilia, Aragon, Portugalia și Navarra. În următoarele șapte secole, o expansiune intermitentă spre sud a acestor regate — încadrată metaistoric ca o „recucerire” sau Reconquista — a culminat cu cucerirea creștină a ultimei entități statale musulmane, Regatul Nasrid al Granadei, în 1492. În același an, Cristofor Columb sosea în Lumea Nouă în numele monarhilor catolici, a căror unire dinastică a Castiliei și Aragonului este uneori considerată apariția Spaniei ca țară unificată. Din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XIX-lea, Spania a dominat unul dintre cele mai mari imperii din istorie, care a fost printre primele imperii globale; imensa sa moștenire culturală și lingvistică include peste 570 de milioane de hispanofoni(d),[13] spaniola fiind astfel a doua limbă din lume ca număr de vorbitori nativi, după chineza mandarină. În Spania se găsește al treilea cel mai mare(d) număr de locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO.
Spania este o democrație parlamentară laică și o monarhie parlamentară,[14] cu regele Felipe al VI-lea ca șef de stat. Este o țară foarte dezvoltată[15] și o țară cu venituri ridicate, cu a paisprezecea cea mai mare economie din lume după PIB-ul nominal; precum și a șaisprezecea ca mărime după PPP. Spania este membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU), a Uniunii Europene (UE), a zonei euro, a Consiliului Europei (CE), a Organizației Statelor Ibero-Americane (OEI), a Uniunii pentru Mediterana, a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Spațiului Schengen, Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și multor altor organizații internaționale. Deși nu este un membru oficial, Spania are o „invitație permanentă” la summit-urile G20, participând la fiecare summit, ceea ce face membră de facto a grupului.[16]
Originile denumirii romane Hispania și a denumirii moderne España sunt incerte, deși fenicienii și cartaginezii s-au referit la regiune ca Spania, de aceea cea mai larg acceptată etimologie este una semito-feniciană.[12][17] Au existat mai multe relatări și ipoteze despre originea sa:
Savantul renascentist Antonio de Nebrija(d) a sugerat că cuvântul Hispania ar fi evoluat din cuvântul iberic(d) Hispalis, care înseamnă „oraș al lumii occidentale”.
Jesús Luis Cunchillos(es)[traduceți] a susținut că rădăcina termenului span ar fi cuvântul fenician spy, care înseamnă „a lucra metale”. De aceea, i-spn-ya ar însemna „țara unde se lucrează metale”.[18] Ar putea fi o derivare a termenului fenician I-Shpania, adică „insula iepurilor”, „țara iepurilor” sau „marginea”, o referire la poziția Spaniei la capătul Mediteranei; monedele romane bătute în regiune începând cu domnia lui Hadrian prezintă o siluetă feminină cu un iepure la picioare,[19] iar Strabon i-a spus „țara iepurilor”. Cuvântul în chestiune (comparabil cu Shafan din ebraica modernă) înseamnă de fapt „Hyrax”, posibil pentru că fenicienii confundau cele două animale.[20]
Hispania poate deriva din utilizarea poetică a termenului Hesperia(d), reflectând percepția grecească a Italiei ca „țară occidentală” sau „țară a soarelui-apune” (Hesperia, Ἑσπερία în greacă) și Spania, fiind și mai la vest, ca Hesperia ultima.[21]
Există afirmația că „Hispania” a deriva din cuvântul basc Ezpanna, care înseamnă „margine” sau „hotar”, o altă referire la faptul că Peninsula Iberică constituie colțul de sud-vest al continentului european.[21]
Doi erudiți spanioli din secolul al XV-lea, Don Isaac Abravanel și Solomon ibn Verga(d), au dat o explicație considerată astăzi folclorică. Ambii au scris în două lucrări publicate diferite că primii evrei care au ajuns în Spania au fost aduși cu corabia de către Phiros, care era confederat cu regele Babilonului când a asediat Ierusalimul. Phiros era grec din naștere, dar i se dăduse un regat în Spania. Phiros s-a înrudit prin căsătorie cu Espan, nepotul regelui Heracles, care a condus și el un regat în Spania. Mai târziu, Heracles a renunțat la tronul său, preferând Grecia natală, lăsându-și regatul pe seama nepotului său, Espan, de la care și-a luat numele țara España (Spania). Pe baza mărturiilor lor, acest eponim ar fi fost deja utilizat în Spania pe la 350 î.e.n.[22]