Taină (sacrament)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Sfânta Taină (în greacă μυστήριον, mystérion, în latină mysterium sau sacramentum) este în creștinism semnul văzut prin care se administrează harul nevăzut, în vederea sfințirii și mântuirii credincioșilor.
Această definiție a fost dezvoltată de Sfântul Augustin, care în scrierile sale a definit sacramentul ca fiind întâlnirea cuvântului vorbit cu materia concretă (apa, pâinea, vinul, etc.), din aceasta rezultând taina: accedit verbum ad elementum et fit sacramentum.