cuțit

Rumano

cuțít
pronunciación (AFI)	[kuˈt͡sit]

Etimología

Del latín vulgar *cotītum, y este del verbo *cotīre ('afilar'), del latín cotis ('piedra de afilar'), alternativamente se puede derivar del latín vulgar *acutitum^[1], del verbo *acutīre, del latín acūtum ('afilado'). Compárese el arrumano cutsut o cãtsut.

Sustantivo neutro

1 Utensilios

Cuchillo.

Locuciones

Locuciones [▲▼]

• a avea pâinea și cuțitul
• a avea pâinea și cuțitul în mână
• a fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva)
• a fi pe muchie de cuțit
• a fi pe o muchie de cuțit
• a pune (cuiva) cuțitul în gât
• a-i ajunge (cuiva) cuțitul la os
• a-i da (cuiva) un cuțit prin inimă
• pe muchie de cuțit
• pe o muchie de cuțit
• cuțit-de-mare
• cuțit de plug

Información adicional

• Derivados: cuțitar, cuțitărie.

Véase también

• ascuțit, cute

Declinación

Declinación de cuțit  (irregular) [▲▼]

	Singular	Plural
Nom./acc. indefinido	sg. cuțit	pl. cuțite
Gen./dat. indefinido	sg. cuțit	pl. cuțite
Nom./acc. definido	sg. cuțitul	pl. cuțitele
Gen./dat. definido	sg. cuțitului	pl. cuțitelor
Vocativo	sg. cuțitule	pl. cuțitelor