Cereài

From Wikipedia, the free encyclopedia

Cereài
Remove ads

I cereài i è piànte cultiàde suratöt per vìa dei sò grà, che i se dopèra endèl'alimentasiù de l'òm e de le bès•ce. De spès se i dopèra masnàcc sóta fùrma de farìne, ma apò en grà e a ólte apò come piànta 'ntréga (de maià a le bès•ce). La paròla «cereàl» la fà riferimènt tat a la piànta cóme al grà che la piànta la fa sö.

Chest artícol a l'è scricc in Lumbàrt, ortograféa orientàl unificàda.


Thumb
Prodóti utignìcc dei cereài

Al dé d'encö, i cereài i fornés la pàrt piö grànda (45 %) de le calurìe alimentàre de l'umanità[1].

Del pónt de vìsta botànich, i cereài i è piànte de la famìa de le Poaceae (o Graminàcee). Sèrte grà utignìcc de piànte de famìe botàniche diferènte i vé asimilàcc ai cereài: el gràno saracéno (Poligonaceae), la quinòa (Chenopodiaceae) e 'l sézamo (Pedaliaceae).

La paròla «cereàl» la vé del latì cerealis, che la fà referimènt a Sèrer, dèa romàna dei regöi.

Remove ads

Prudusiù

La tabèla ché sóta (statìstiche FAO al 26 dicembre 2006) la ilüstra la prudusiù anöàla en tonelàde per el 1961 e 'l 2005, mitìde en ùrden del piö alt al piö bas en bàze a la prudusiù del 2005.

Ciù informaçioìn Cereale, Note ...
Remove ads

Cultiasiù

Thumb
Piantagiù de formét

Ogna spéce de cereàl la g'ha le sò caraterìstiche diferènte de chèple dei óter, ma la maniéra de cultiài la se 'nsomèa 'n pó per töcc. I è töte piànte anöàle, isé che le fiorés, le fà sö i fröcc e pò le mör. El formét, la ségale, l'avéna, l'órs e 'l far i è cereài de stagiù frèda. I è piànte gaiàrde xche preferés i clìmi moderàcc e le desmèt de crèser quan che fà calt. I cereài de la stagiù càlda i è piö delicàcc e i preferés i clìmi calcc.

L'órs e la ségale i è cereài piö rezistèncc, i scàmpa apò coi envéregn frècc de la Sibéria. Divèrsi cereài de stagiù frèda però i è bù de crèser apò ai tròpici, ma sèrti óter i pöl crèser apéna endèle regiù piö frède e 'ndèle zòne de mut, endóche se pöl fà de piö de 'n racólt a l'an.

Remove ads

Bibliografìa

  • Antonio Saltini, I semi della civiltà. Frumento, riso e mais nella storia delle società umane, Bologna 1996 (nöa edisiù 2009 Nuova terra antica ISBN 9788896459010 )
  • Walter Aufhammer: Rohstoff Getreide. 131 Tabellen. Ulmer, Stuttgart 2003, ISBN 3-8001-4194-9
  • Burghard Kirsch, Alois Odenthal: Fachkunde Müllereitechnologie. Werkstoffkunde. Ein Lehrbuch über die Zusammensetzung, Untersuchung, Bewertung und Verwendung von Getreide und Getreideprodukten. 5. Auflage. Bayerischer Müllerbund, Mònaco 2003, ISBN 3-9801688-5-9
  • Hansjörg Küster, Nicolette Waechter (Hrsg.): Korn. Kulturgeschichte des Getreides. Pustet, Salisbùrgo e Mònaco 1999, ISBN 3-7025-0404-4
  • Loren Cordain: Das Getreide. Zweischneidiges Schwert der Menschheit. Unser täglich' Brot macht satt, aber krank. Ernährung mit Getreideprodukten kann die Gesundheit ruinieren. Novagenics, Arnsberg 2004, ISBN 3-929002-35-3
  • Wilfried Seibel (Hrsg.): Warenkunde Getreide. Inhaltsstoffe, Analytik, Reinigung, Trocknung, Lagerung, Vermarktung, Verarbeitung. Agrimedia, Bergen/Dumme 2005, ISBN 3-86037-257-2

Riferimèncc

Colegamèncc estèrni

Loading related searches...

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Remove ads