Întreprinderile mici
From Wikipedia, the free encyclopedia
Întreprinderile mici sunt tipuri de corporații, parteneriate sau întreprinderi individuale care dețin un număr mic de angajați și/sau venituri anuale mai mici decât cele ale unei întreprinderi sau corporații de dimensiuni normale. Întreprinderile sunt definite ca fiind „mici” în ceea ce privește posibilitatea de a solicita sprijin guvernamental și de a beneficia de o politică fiscală preferențială. Caracteristicile variază în funcție de țară și de sectorul economic. Întreprinderile mici au în jur de cincisprezece angajați în conformitate cu Fair Work Act 2009(d) (Legea muncii echitabile din 2009) din Australia, cincizeci de angajați în conformitate cu definiția utilizată de Uniunea Europeană și mai puțin de cinci sute de angajați pentru a se califica pentru o parte din programele Small Business Administration(d) (Administrația întreprinderilor mici) din Statele Unite ale Americii. În ciuda faptului că întreprinderile mici pot fi clasificate și în funcție de alte criterii, cum ar fi veniturile anuale, livrările, vânzările, activele, venitul brut anual, venitul net, profitul net, numărul de angajați este una dintre cele mai utilizate măsuri[1].
În multe țări, întreprinderile mici au drept obiect de activitate furnizarea de servicii sau vânzarea cu amănuntul, fiind reprezentate, de exemplu, de magazinele de cartier, micile magazine alimentare, brutăriile sau magazinele cu delicatese, frizerii sau meseriași (de exemplu, dulgheri, electricieni), restaurante, moteluri, fotografi, întreprinderile de producție la scară foarte mică și întreprinderile legate de internet, cum ar fi design-ul web sau programarea pe calculator. Unii profesioniști operează ca întreprinderi mici, cum ar fi avocații, contabilii, stomatologii(d), medicii și dezvoltatorii (deși acești profesioniști pot lucra, de asemenea, și pentru organizații sau companii mari). Întreprinderile mici variază foarte mult în ceea ce privește dimensiunea, veniturile și autorizația de funcționare, atât în cadrul unei țări, cât și de la o țară la alta. Unele întreprinderi mici, cum ar fi o afacere de contabilitate la domiciliu, pot avea nevoie doar de o autorizație de funcționare. Pe de altă parte, alte întreprinderi mici, cum ar fi creșele, căminele de bătrâni și restaurantele care servesc băuturi spirtoase, sunt reglementate mai strict și pot necesita inspecții și certificări din partea diferitelor autorități guvernamentale.