Șatra (roman)
roman de Zaharia Stancu / From Wikipedia, the free encyclopedia
Șatra este un roman-parabolă scris de Zaharia Stancu și publicat în 1968 de Editura pentru Literatură din București.[1] El reprezintă o excepție în cadrul prozei postbelice a lui Zaharia Stancu, fiind singurul roman care nu face parte din ciclul autobiografic ce-l are ca narator și protagonist pe Darie[2][3][4] sau, după cum scria criticul Eugen Simion, „singura operă de ficțiune pură a lui Zaharia Stancu”.[5]
Șatra | |
Coperta ediției princeps a romanului Șatra (1968) | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Zaharia Stancu |
Subiect | deportarea romilor în Transnistria în timpul regimului antonescian din România |
Gen | roman-parabolă |
Ediția originală | |
Limba | română |
Editură | Editura pentru Literatură din București |
Țara primei apariții | R.S. România |
Data primei apariții | 1968 |
Format original | Tipăritură |
Număr de pagini | 584 |
Modifică date / text |
Romanul, scris pe un ton grav, prezintă exodul forțat în vreme de război al unei șatre de romi către Răsărit, într-un ținut sălbatic aflat dincolo de un fluviu,[6][7][8][9] în scopul exterminării.[10] Membrii șatrei suferă de foame și de frig pe parcursul drumului istovitor și al iernii cumplite petrecută în stepă, iar numărul lor se reduce dramatic.[9][11] Apropierea morții îi determină pe romi să nu mai respecte rânduielile străvechi, iar șatra se destramă în cele din urmă.[12]
Deși s-a inspirat dintr-un eveniment istoric real (deportarea romilor în Transnistria în timpul regimului antonescian din România), autorul nu a transformat spațiul și timpul acțiunii în elemente identificabile, evitând tendința interpretării tendențioase a istoriei.[7] Romanul dobândește astfel aspectul unei parabole istorice necircumscrise precis unui timp și unui spațiu.[7][13]
Șatra este considerat drept una dintre cele mai reușite scrieri ale lui Zaharia Stancu,[8][14] fiind perceput de criticii literari ca „o lamentație lungă [...] de o aspră poezie”[5] despre încercarea unei comunități de a-și păstra identitatea într-un secol caracterizat prin intoleranță,[15] dar și ca o pledoarie fierbinte pentru viață.[16] În decursul timpului a fost tradus în mai multe limbi străine și publicat în numeroase țări.[17]