Șimon Peres
om politic israelian, a fost prim-ministru și președinte al Israelului / From Wikipedia, the free encyclopedia
Șimon Peres (în ebraică שִׁמְעוֹן פֶּרֶס, în transcripție oficială: Shimon Peres, născut Szymon Perski; n. 2 august 1923[6] Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus - d. 28 septembrie 2016 Ramat Gan[7]) a fost un om politic social-democrat israelian, președinte al Israelului între15 iulie 2007 - 24 iulie 2014.
Shimon Peres שמעון פרס | |
Shimon Peres, președinte al Israelului (2007-2014), fotografie din 2009 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Szymon Perski |
Născut | (100 de ani)
Wiszniew, Polonia (acum Belarus) |
Decedat | 28 septembrie 2016 Ramat Gan |
Înmormântat | Parcela conducătorilor națiunii[*] |
Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
Părinți | Yitzhak Perski[*][[Yitzhak Perski ((1898-1982))|]] Sara Meltzer[*][[Sara Meltzer (1905 - 1969)|]][1] |
Căsătorit cu | Sonya Gelman (1945–2011) |
Copii | Zvia Yoni Hemi |
Cetățenie | Israel (–) Palestina sub mandat britanic (–) A Doua Republică Poloneză (–) |
Religie | Iudaism |
Ocupație | politician scriitor poet ministru |
Locul desfășurării activității | Ierusalim |
Limbi vorbite | limba engleză[2][3][4] limba franceză[2][3] limba ebraică[5][3][4] limba rusă[4] limba poloneză |
Al 9-lea Președinte al Israelului | |
În funcție 15 iulie 2007 – 24 iulie 2014 | |
Prim-ministru | Golda Meir |
Precedat de | Moshe Katzav |
Succedat de | Reuven Rivlin |
Prim-ministru al Israelului | |
În funcție 4 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996 Interimat: 4 – 22 noiembrie 1995 | |
Președinte | Ezer Weizman |
Precedat de | Itzhak Rabin |
Succedat de | Benjamin Netanyahu |
În funcție 13 septembrie 1984 – 20 octombrie 1986 | |
Președinte | Chaim Herzog |
Precedat de | Yitzhak Shamir |
Succedat de | Itzhak Shamir |
În funcție 22 aprilie 1977 – 21 iunie 1977 Interimat | |
Președinte | Ephraim Katzir |
Precedat de | Itzhak Rabin |
Succedat de | Menachem Begin |
Ministru al Afacerilor Externe al Israelului | |
În funcție 7 martie 2001 – 2 noiembrie 2002 | |
Locțiitor | Michael Melchior |
Prim-ministru | Ariel Sharon |
Precedat de | Shlomo Ben-Ami |
Succedat de | Benjamin Netanyahu |
În funcție 14 iulie 1992 – 22 noiembrie 1995 | |
Locțiitor | Yossi Beilin Eli Dayan |
Prim-ministru | Itzhak Rabin |
Precedat de | David Levy |
Succedat de | Ehud Barak |
În funcție 20 octombrie 1986 – 23 decembrie 1988 | |
Prim-ministru | Itzhak Shamir |
Precedat de | Itzhak Shamir |
Succedat de | Moshe Arens |
Ministru al Apărării | |
În funcție 4 noiembrie 1995 – 18 iunie 1996 | |
Precedat de | Iitzhak Rabin |
Succedat de | Itzhak Mordechai |
În funcție 3 iunie 1974 – 20 iunie 1977 | |
Prim-ministru | Itzhak Rabin |
Precedat de | Moshe Dayan |
Succedat de | Ezer Weizman |
Ministru al Finanțelor | |
În funcție 22 decembrie 1988 – 15 martie 1990 | |
Prim-ministru | Itzhak Shamir |
Precedat de | Moshe Nissim |
Succedat de | Itzhak Shamir |
Premii | Premiul Nobel pentru Pace () Ordinul Sfântul Mihail și Sfântul Gheorghe în grad de Mare Cruce[*] () Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] () Premiul Félix Houphouët-Boigny pentru Pace[*] () Four Freedoms Award – Freedom from Fear[*][[Four Freedoms Award – Freedom from Fear |]] () Medalia Philadelphia pentru Libertate[*] () Premiul Steiger[*] doctorat honoris causa de l'université de Liège[*][[doctorat honoris causa de l'université de Liège (award)|]] () Planetary Consciousness Prize[*][[Planetary Consciousness Prize |]] () ...mai multe... |
Partid politic | Mapai (1959–1965) Rafi (1965–1968) Partidul Muncii din Israel (1968–2005) Kadima (2005–present) |
Alma mater | New School New York University Harvard University |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Activ din tinerețe în mișcarea social-democrată din țara sa, Peres a fost un colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion. La 29 ani a fost numit director general al Ministerului Apărării (în continuare, în 1959-1965 ministru adjunct al apărării), funcție în care a jucat un rol însemnat la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,și de atunci a servit ca parlamentar vreme de 48 ani, atât ca reprezentant al coaliției guvernamentale, cât și al opoziției, ceea ce a fost o cifră record.
Peres a fost în trecut președinte al Partidului Muncii vreme de 15 ani (1992-1977) (cea mai lungă perioadă din istoria acestui partid) și în această calitate, a devenit prim ministru al Israelului de două ori: 13 septembrie 1984 - 20 octombrie 1986 și 5 noiembrie 1995 - 18 iunie 1996. În anul 1994-1986 a fost prim ministru vreme de doi ani din patru, în virtutea acordului de rotație dintre Partidul Muncii și Partidul Likud condus de Itzhak Shamir. În noiembrie 1995- mai 1996 a fost prim ministru în urma asasinării primului ministru și colegului său de partid, Itzhak Rabin și a fost urmat de Binyamin Netanyahu, care l-a învins în alegerile pentru al 14-lea Knesset. Peres a servit ca ministru de externe în al doilea guvern condus de Itzhak Rabin și a fost printre promotorii „Procesului de pace de la Oslo”, o serie de contacte diplomatice între Statul Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au dus la acorduri care au fost semnate apoi în public la Oslo. Din acest motiv în anul 1994 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace împreună cu Itzhak Rabin și Yasser Arafat. Ca urmare a acordurilor de la Oslo s-a încheiat apoi acordul de pace dintre Israel și Iordania. Peres a ocupat funcții ministeriale în 12 guverne israeliene: a fost de două ori ministrul apărării (1974-1977 și 1995-1996), de trei ori ministru de externe (1986-1988, 1992-1995 și 2001-2001), ministru de interne (1984), ministru de finanțe (1988-1990), ministrul telecomunicațiilor (1970-1974), ministrul transporturilor (1970-1974), ministrul integrării imigranților (1969-1970), ministrul pentru dezvoltarea Neghevului și a Galileii (2005-2007), ministrul dezvoltării regionale (1999-2001), ministrul cultelor (1984), ministrul informațiilor și pentru legături cu Diaspora (1974). În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al statului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2014.