Aberația luminii
From Wikipedia, the free encyclopedia
Aberația luminii (numită și aberație astronomică sau aberație stelară) este un fenomen astronomic care constă în modificarea aparentă a razei de lumină care vine de la un astru, datorită caracterului finit al vitezei luminii și mișcării relative a observatorului. Drept consecință, obiectele cerești sunt văzute într-o poziție diferită față de cea reală.
Fenomenul a fost descoperit în 1725 de către astronomul englez James Bradley și explicat în 1729.
Astfel, direcția aparentă de deplasare a unei surse luminoase este influențată de viteza de deplasare a observatorului. Acest fenomen este similar faptului observat în viața cotidiană prin care unghiul față de verticală sub care cad picăturile de ploaie pe ferestrele laterale ale unui vehicul este cu atât mai mare cu cât vehiculul se deplasează cu viteză mai mare.
Bradley a observat acest fenomen studiind variațiile poziției aparente ale stelei Eltanin (γ Draconis).