Aikidō
From Wikipedia, the free encyclopedia
Aikidō (合気道, Aikidō?) (sau folosind un kanji vechi: 合氣道), este o artă marțială japoneză. Aikidō înseamnă textual „calea armonizării energiei,” fiind artă marțială ce face parte din categoria „internă” a stilurilor de luptă. A fost fondat de maestrul japonez Morihei Ueshiba (1883-1969) și se bazează pe utilizarea forței adversarului prin aplicarea de tehnici articulare și eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc). În aikido se utilizează proiectări, luxări, strangulări și, în mică măsură, lovituri. Aikido își are rădăcinile în jujitsu și tehnicile de luptă cu sabia și sulița utilizate de samurai în Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invenția maestrului Ueshiba. Principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză: Taijiquan, Baguazhang și Xingyiquan.
Aikidō | |
---|---|
Proiectare în aikido Nage (în dreapta) menține echilibrul și conduce proiectarea lui uke, în vreme ce uke își continuă mișcarea, în siguranță, printr-o rostogolire (zenpō kaiten). | |
Stil | intern |
De origine din | Japonia |
Creator(i) | Morihei Ueshiba |
Precedat de | aiki-jūjutsu; judo; jujutsu; kenjutsu; sōjutsu |
Practicanți | Koichi Tohei |
Sport olimpic | nu |
Modifică text |
Fiind un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează și nu participă la competiții. Există în schimb numeroase demonstrații în care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator).