Alexandru Obregia
medic psihiatru român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Alexandru Obregia (n. 20 iulie 1860, Iași ; d. 24 iulie 1937, București) a fost un cunoscut medic psihiatru și profesor universitar, titularul Catedrei de Psihiatrie și Clinica bolilor mintale din cadrul Facultății de Medicină din București între 1910 - 1924.[1]
Elev al Profesorului Dr. Alexandru A. Suțu, cariera sa este legată de dezvoltarea psihiatriei în România. A studiat morfologia sistemului nervos, schizofrenia și paralizia generală; de asemenea, a introdus puncția suboccipitală în practica neurologică[2].
În 1888, la numai 28 de ani, a susținut teza de doctorat în medicină la Facultatea de Medicină din București. În perioada 1888-1891 s-a specializat în psihiatrie și neurologie la Berlin și Paris, din 1893 a devenit medic primar psihiatru la Ospiciul „Mărcuța”, iar din 1905 directorul Ospiciului. În 1908, a introdus, aplicat și publicat - primul în lume - în practica medico-chirurgicală puncția suboccipitală. În 1909 a devenit, prin concurs, profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din București (până în 1934), iar în 1922 a fost ales Președinte al Societății Române de Psihiatrie.[3]
În 1923 instalează Clinica de Psihiatrie în noul creat Spital Central de boli nervoase și mentale, care actualmente îi poartă numele, situat pe Șoseaua Berceni nr. 10[4]. Inițial cel mai mare spital din România[4], a fost construit la inițiativa și după concepția Profesorului Obregia între 1907- 1910, cu sprijinul omului politic Gh. Gr. Cantacuzino („Nababul”), dar inaugurarea a fost întârziată de lipsa fondurilor și de izbucnirea Primului Război Mondial. Alexandru Obregia a activat între anii 1927-1930 ca director superior tehnic și administrativ al Spitalului Central[5] (unul dintre multele nume ale acestui spital)[1][6]. Se retrage în 1934, moștenitor spiritual fiindu-i elevul său profesor Petre Tomescu.
Alexandru Obregia este fratele lui Anastasie Obregia. A fost protagonist al unei mult discutate în epocă pasiuni pentru o frumoasă evreică de 17-18 ani, pasiune care l-a făcut să renunțe la familie[7][8].