Elisabeta Maria Henriette Stephanie Gisela, Arhiducesă de Austria (n. , Laxenburg, Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria), poreclită Arhiducesa Roșie, a fost membră a familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena care mai târziu a devenit faimoasă ca socialistă și membră a Partidului Social Democratic Austriac.
| Arhiducesa Elisabeta Marie | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Elisabeth Marie Henriette Stephanie Gisela von Österreich  |
| Născută | 2 septembrie 1883
Laxenburg |
| Decedată | (79 de ani)
Viena |
| Înmormântată | Hütteldorfer Friedhof[*] |
| Părinți | Rudolf, Prinț Moștenitor al Austriei Prințesa Stéphanie a Belgiei |
| Căsătorită cu | Prințul Otto Weriand de Windisch-Grätz Leopold Petznek |
| Copii | Prințul Franz Joseph Prințul Ernst Prințul Rudolph Prințesa Stephanie |
| Cetățenie |  Austria Cisleithania |
| Limbi vorbite | limba franceză[1] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | arhiducesă[*] |
| Familie nobiliară | Habsburg-Lorena |
Modifică date / text  | |
Primii ani
Elisabeta s-a născut la Schloss Laxenburg la 2 septembrie 1883, ca fiică a Prințului Rudolph și a Prințesei Stéphanie (fiica regelui Leopold al II-lea al Belgiei). Fiind singurul copil al singurului său fiu (decedat), Elisabeta a fost nepoata favorită a împăratului Franz Joseph al Austriei.
În 1889, când Elisabeta avea puțin peste cinci ani, tatăl ei și baroneasa Maria Vetsera, amanta sa, au fost găsiți morți în ceea ce s-a presupus a fi un pact de sinucidere la cabana imperială de vânătoare de la Mayerling. Decesul tatălui ei a întrerupt succesiunea dinastică în cadrul familiei imperiale austriece de Habsburg-Lorena și a fost un factor pentru destabilizarea Austro-Ungariei, care a culminat cu Primul Război Mondial și dezmembrarea imperiului habsburgic.
După decesul lui Rudolph, Franz Joseph a preluat tutela ei; din ordinul lui, Elisabetei Maria i s-a interzis să părăsească Austria împreună cu mama ei.[2] La o vârstă fragedă ea a manifestat o personalitate puternică, precum și o opoziție la Curtea vieneză.
Bunica ei paternă, frumoasa și capricioasa împărăteasă Elisabeta, nu s-a bucurat să fie identificată ca bunică și nu a fost apropiată de nici unul dintre nepoții ei. Cu toate acestea, după asasinarea ei în 1898, testamentul a precizat ca beneficiara bunurilor ei personale să fie tiza ei Elisabeta Marie.
În 1900 mama ei Stéphanie a renunțat la titlul de prințesă moștenitoare pentru a se căsători cu tânărul protestant conte maghiar Elemer Lonyay. Deși Franz Joseph i-a oferit zestre și în cele din urmă Lonyay s-a convertit,[3] Elisabeta a rupt orice contact cu mama ei dezaprobând recăsătoria ei, simțind-o ca pe o trădare a memoriei tatălui ei. Mama ei a dezmoștenit-o în 1934.[4]
Note
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
