Armistițiul de Crăciun
încetare a focului neoficială pe frontul de vest în timpul Primului Război Mondial / From Wikipedia, the free encyclopedia
Armistițiul de Crăciun (în engleză: Christmas truce; germană: Weihnachtsfrieden; franceză: Trêve de Noël) a fost o serie de „încetări ale focului” neoficiale care au avut loc în zilele din jurul Crăciunului din 1914 în diferite zone ale frontului de vest al Primului Război Mondial.
Deja în săptămâna dinaintea Crăciunului, trupele germane și britanice au început să schimbe salutări și cântece din tranșeele lor respective, iar ocazional unii indivizi treceau liniile pentru a aduce cadouri soldaților de pe cealaltă parte. În Ajunul Crăciunului și ziua de Crăciun un număr mare de soldați din unitățile germane și britanice (precum și, într-o măsură mai mică, unități franceze) au părăsit spontan tranșeele pentru a se întâlni în pământul nimănui pentru a se fraterniza, a face schimb de mâncare și suveniruri. Pe lângă celebrarea ceremoniilor religioase comune și înmormântarea celor căzuți, soldații celor două părți au întreținut relații de prietenie între ei până la organizarea unor meciuri de fotbal improvizate.[1]
Armistițiul nu a fost un eveniment organizat și nici nu a fost universal răspândit: în diferite zone ale frontului luptele au continuat pe tot parcursul zilei de Crăciun, în timp ce în alte părți s-a negociat doar un armistițiu momentan pentru îngroparea celor căzuți. Episoadele de fraternizare cu inamicul au fost judecate negativ de înaltele comandamente și strict interzise pentru viitor: deja în anul următor unele unități au organizat încetarea focului pentru ziua de Crăciun, dar armistițiile nu au atins gradul de intensitate și fraternizare ale celor din Crăciunul anului 1914; pentru Crăciunul din 1916, după experiențele traumatizante ale bătăliilor sângeroase de la Verdun și Somme și utilizarea pe scară largă a armelor chimice, nu a fost organizat niciun armistițiu.
În primele luni ale conflictului, când războiul de tranșee era încă la început, episoadele de armistițiu spontan între facțiunile adverse nu erau episoade rare și nici nu se limitau doar la perioada Crăciunului: în multe sectoare un fel de „trăiește și lasă să trăiască” a stabilit relația între soldații și unitățile adverse, și a limitat adesea atitudinile agresive sau permitea acte de fraternizare, precum schimbul de țigări sau încetarea neoficială a focului pentru a permite recuperarea morților și răniților de pe pământul nimănui. Armistițiul de Crăciun din 1914 a fost cel mai semnificativ episod al întregului conflict atât pentru numărul mare de soldați implicați mai mult sau mai puțin simultan, cât și pentru gradul ridicat de participare și fraternizare care s-a dezvoltat.