Bălți
oraș din Republica Moldova / From Wikipedia, the free encyclopedia
Bălți este un oraș cu statut de municipiu, reședința Regiunii de Dezvoltare Nord a Republicii Moldova. Orașul se află în mijlocul stepei Bălțului, cu un relief de câmpie colinară, la 138 km nord de Chișinău, 65 km de la granița cu România (UE), vama Sculeni, și 120 km de la frontiera cu Ucraina, vama Otaci. Se învecinează cu raioanele Fălești, Glodeni, Rîșcani și Sîngerei. Municipiul Bălți este al treilea centru urban după mărime și populație din Republica Moldova, surclasat de Chișinău și Tiraspol.[7] În componența municipiului sunt incluse satele Sadovoe și Elizaveta. În context teritorial orașul se împarte în 3 sectoare planimetrice: Centru (inclusiv cartierele Țigănia, Teioasa și Berestecico); Pământeni (inclusiv cartierele Jubiliar și Dacia); Slobozia și două formațiuni locuibile Molodova, Bălții Noi. Clima este temperat continentală, iar cele mai importante râuri care trec prin oraș sunt Răut și Răuțel. Ca infrastructură, lungimea totală a drumurilor din municipiu este de 220,7 km cu o suprafață de 1.478,5 m². Localitatea este un important nod de transport din nordul republicii, cu o infrastructură de transport dezvoltată care asigură legături rutiere, feroviare și aeriene cu toate regiunile republicii și alte țări. Industria municipiului este reprezentată de 40 de întreprinderi.
Bălți | |||
— oraș și municipiu — | |||
În sensul acelor de ceasornic: Catedrala "Sfântul Nicolae" • Vedere înspre str. Gagarin • Centrul comercial „Unic” • Biserica romano-catolică • Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfânt • Teatrul Național „Vasile Alecsandri” • Bloc locativ tipic | |||
| |||
Motto: „Cedant arma togae” („Armele să cedeze locul togii”) | |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 47°45′42″N 27°55′44″E ({{PAGENAME}}) | |||
---|---|---|---|
Țară | Republica Moldova | ||
Regiune de dezvoltare | Nord | ||
Atestare documentară | 4 octombrie 1620[1][2][3][4] | ||
Promovat oraș | 29 aprilie 1818[5] | ||
Promovat municipiu | 14 ianuarie 1995[6] | ||
Numit după | Bălți[*] | ||
Cartierele | |||
Guvernare | |||
- Primar | Alexandr Petkov (Partidul Nostru, ) | ||
Suprafață | |||
- oraș | 78,01 km² | ||
- Urbană | 41,43 km² | ||
Altitudine | 102 m.d.m. | ||
Populație (2014) | |||
- oraș | 102.457 locuitori | ||
- Densitate | 3.519 loc./km² | ||
- Urbană | 97.930 locuitori | ||
Fus orar | EET (+2) | ||
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
Cod poștal | MD-3100 | ||
Prefix telefonic | +373 (0) 231; +373 (0) 331 | ||
Localități înfrățite | |||
- 27 orașe înfrățite | listă | ||
Hramul orașului | 22 mai | ||
Prezență online | |||
bălți.md | |||
Harta orașului | |||
Modifică date / text |
Prima atestare certă a orașului Bălți apare în comentariile legate de expediția polonezilor împotriva Imperiului Otoman din 1620. În 1766 feciorii negustorului Alexandru Panaite, Constantin (Costache) și Iordache, intraseră în posesia moșiei Bălților, satul Slobozia-Bălților revenind Mănăstirii Sfântului Spiridon din Iași.[8] În 1779 evreii se instalează la Bălți, drepturile lor fiind reglementate conform acordului din 1782.[9] În 1817 trăiau la Bălți 244 de familii evreiești. În 1812 a fost anexat de Imperiul Rus, odată cu partea de răsărit a Principatului Moldovei, parte denumită atunci Basarabia ca gubernie), mulți funcționari și militari ruși, precum și negustori și meșteșugari armeni și evrei instalându-se atunci în oraș. La sfârșitul secolului al XIX-lea populația băștinașă românească devine minoritară, majoritatea fiind reprezentată de evrei.[10] Ca urmare a unirii primei Republici Moldova cu România, orașul intră în componența României în 1918, devenind reședință de județ. În timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial, odată ce Basarabia devine o parte a Uniunii Sovietice, populația în care noul regim nu avea încredere (acei băștinași care fuseseră slujbași ai administrației românești, preoți, rușii albi, refugiații din URSS care fugiseră de colectivizare sau de Holodomor, așa-zișii „chiaburi” (1949, Operațiunea Sud), reprezentanții cultului Martorii lui Iehova (1951, Operațiunea Nord) a fost deportată în Kazahstan și Siberia, fie ca deținuți în Gulag, fie ca maziliți cu reședință forțată. Mulți evrei au fugit în Bucovina după intrarea trupelor sovietice în Bălți.[11] În 1941 la Limbeni pe lângă Bălți a fost organizat unul din trei lagăre de concertare a evreilor bălțeni.[12] „În lagărul de lângă Bălți nu a fost ca la Auschwitz sau Birkenau. A fost un lagăr de concentrare în care nici măcar nu a fost nevoie de gazare.”[13]. Acolo oameni stăteau la un loc, aduși ca niște vite de prin târgurile din jur și chiar din sate, acolo pe unde se mai aciuaseră cîțiva. Erau zile în care mureau cu zecile înghețați de frig sau de foame. „Căci primul lucru pe care trebuiau să-l facă premilitarii dimineața era "curățenia". Adică să-i ia din lagăr pe evreii morți și să-i ducă într-o pădure din apropiere. „Erau zvârliți într-o bortă mare, plină cu var, ca să ardă.”[14] În 1944 în Bălți au fost organizate două lagăre de concentrare în care erau deținuți 50 000 de prizonieri români, germani și de alte naționalități. Mulți au decedat din cauza condițiilor, bolilor sau erau executați, corpurile lor fiind îngropate în morminte comune din preajmă. Supraviețuitorii au fost exilați în Siberia sau Asia Centrală. În timpul regimului comunist orașul a devenit un centru industrial important pentru nordul Moldovei, cu o populație în mare parte nouă, fie băștinașă venită de la sate, fie rusească sau ucraineană.
La 1 ianuarie 2011 populația stabilă a municipiului constituia 149,1 mii persoane, inclusiv: 144,2 mii urbană și 4,9 mii rurală. Sub aspect religios cea mai mare parte a bălțenilor sunt ortodocși - 110 961 persoane (86,98%). În ianuarie 1995 localitatea Bălți devine municipiu.
Numele localității Bălți, la origine Bălțile, provine de la pluralul cuvântului românesc „baltă” - fiind un oiconim topografic cu referire la abundența bălților de pe vale Răutului.[15] Originea substantivului baltă este autohtonă (din limba dacă), asemănându-se cu baltë în limba albaneză cu sensul de „mlaștină, noroi” (albaneza își are originea din limba ilirică, fiind apropiată de limba tracă și respectiv, limba dacă).[16] În general, se acceptă că termenul „baltă” derivă din proto-indo-europeanul *bʰelH- (a străluci), din care au evoluat următoarele cuvinte: baltã (baltă) - în limba aromână, palta (mlaștină)- italiană, βάλτος/váltos (mlaștină) - greacă, *bolto (mlaștină) - protoslavă.[17]
Suprafața municipiului Bălți este de 7801 ha, dintre care: orașul Bălți - 4143 ha, satul Elizaveta - 2677 ha, satul Sadovoe - 980 ha .[18] Fondul funciar este structurat astfel: terenuri cu destinație agricolă - 3 331 ha; terenuri ale localităților - 2 669 ha; terenuri destinate industriei, transporturilor, comunicațiilor și cu altă destinație specială - 990 ha; terenuri ale fondului silvic și destinate protecției mediului - 530 ha; terenuri ale fondului apelor - 275 ha; terenuri destinate fondului de rezervă – 6 ha.[19]
Relief
Teritoriul Bălțiului reprezintă este o componentă a câmpiei ondulate a Bălțului. La sud se întinde podișul Ciuluc-Soloneț.[20] Astfel, teritoriul localității se caracterizează printr-un relief colinar slab fragmentat de văi largi și versanți asimetrici.[21] Centrul geografic al urbei reprezintă o morfostructură negativă sub formă de un amfiteatru mare cu laturile puternic ridicate, format de albia râului Răut. Versanții din stânga râurilor Răut și Răuțel sunt domoli, pe când cei de dreapta - abrupți.[21][22] Din cauza defrișărilor, a ridicării nivelului apelor subterane și a densității sporite a construcțiilor, versanții abrupți sunt afectați de alunecări de teren. În prezent relieful este supus unor procese exogene de modelare ca alunecările de teren. Procese vechi de alunecări se manifestă pe partea inferioară a versantului râului Răut, în preajma cartierului Soroca. Alte zone afectate de alunecări, mai noi, sunt amplasate pe versantul drept al râului Răuțel, în cartierele Țigănia și Bălții Noi.
Geologie
Până la mijlocul Pliocenului zona Bălților a fost un podiș ridicat de unde eroziunea a ros aproape întreaga suprafață inițială a Miocenului târziu. La mijlocul Pliocenului, în timp ce teritoriile ce îl înconjoară se ridică, podișul Bălților se coboară (graben) formând câmpia Bălților.[22] Depozitele geologice în care a fost sculptat relieful actual s-au format în perioada Neogenă, epoca Miocenă, etajul Sarmațian, subetajele Basarabian și Volhynian, acum 13,8-10 milioane ani în urmă. Sub acumulările aluviale, în văile râurilor Răut și Răuțel se află resturi de moluște din Sarmațianul inferior ce au format calcare cochlifere, detritice și oolitice. Dealurile sunt alcătuite din argile carbonatice gri-verzui, intercalații de argile, aleurite și nisip, deasupra cărora s-au depus argilele lessoidale din perioadele glaciare cuaternare.[23]
Seismicitatea municipiului Bălți este determinată în special de cutremurele subcrustale de adâncime intermediară ale căror epicentre sunt adesea localizate în Vrancea, în Moldova românească, la poalele întorsurii Carpaților.[24] Teritoriul municipiului este amplasat într-o zonă cu seismicitate de 7 grade pe scara Richiter. Intensitatea cutremurelor generate de focarul Vrancea scade, de regulă, cu un grad până la Bălți.[25][26][27] Cele mai intense cutremure au avut loc la 26 octombrie 1802 - magnt. 7,5 grade; 10 noiembrie 1940 - magnt. 7,4 grade; 4 martie 1977 - magnt. 7,2 grade; 1986 și 1990 - magnt. 6 grade.[28] Ultimul cutremur a fost înregistrat la 4 octombrie 2011, cu magnitudinea de 3 - 3,5 grade pe scara de 12 grade MSK.[29] Anual pe teritoriul Republicii Moldova se înregistrează sute de cutremure de intensitate mică, de 2 - 4 grade.[30]
Sol
Pe teritoriul municipiului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În partea dreaptă a Răutului, în cartierul Slobozia, se întâlnesc cernoziomurile tipice slab humifere. Acestea sunt cernoziomurile cele mai fertile. Au o grosime de peste 1 m, culoarea aproape neagră, structură grăunțoasă și hidrostabilă. Pe versanți stratul de sol este doar de câțiva zeci de cm și de multe ori este afectat de eroziune eoliană și, în special, pluvială. La nivel de municipiu 623 ha sunt erodate. În luncile râurilor s-au format solurile aluviale. Aceste soluri sunt salinizate și mlăștinoase.[31] O bună parte din suprafața solurilor fertile a fost destinată construcțiilor cartierelor locative și întreprinderilor, de aceea valorificarea acestora este minimă. Din suprafața totală a orașului de 4143 ha, numai 117 ha au utilizare agricolă.
Climă
Clima este temperat continentală, ca în restul țării, cu veri calde care prezintă furtuni ploioase episodice (precipitațiile de vară fiind mai importante decât cele de iarnă, mai ales spre septembrie), toamne ploioase dar scurte, ierni reci cu îngheț, zăpadă și crivăț, primăveri de asemenea scurte.[21]
Circulația atmosferică a aerului se caracterizează prin preponderența maselor de aer cald, iar în unele perioade și umed, ce vin de la vest, dinspre Oceanul Atlantic. Activitatea intensă a maselor de aer mediteraneene și atlantice în timpul verii aduc precipitații abundente. Aerul uscat temperat format în estul și sud-estul Câmpiei Europei de Est condiționează arșiță și secetă. Invazia aerului arctic provoacă schimbarea bruscă a vremii și scăderea temperaturii.[21] Iarna este caracteristică influenței maselor de aer generate în Siberia.[32] Vântul de regulă are direcția nord-est și sud-est cu viteza 2–5 m/s.
În regiunea Bălțiului radiația solară anuală este de 112-114 kcal/cm². Durata strălucirii soarelui anual constituie aproximativ 2000 de ore. Temperatura maximă absolută înregistrată în această regiune este de 38°C, iar cea minimă de −35°C. Cea medie anuală este de 9,1°C.[33]
Cantitatea anuală de precipitații este de 450–550 mm. Numărul de zile cu precipitații constituie 120 pe an, iar aceasta permite menținerea umidității optimale pentru perioada de vegetație. Suma precipitațiilor pentru perioada de vegetație activă este de 360–380 mm. Durata perioadei de vegetație este de 167-176 de zile, perioada solară – 290-300 zile, durata insolației – 2050-2100 ore.[22][33]
Suma medie anuală a precipitațiilor (conform datelor cu corecția cantității precipitațiilor) – 510–545 mm, inclusiv 344–372 mm în perioada caldă (aprilie-octombrie) și doar 165–171 mm în perioada rece (noiembrie-martie). Ploile torențiale cad în lunile iunie-august. Evaporabilitatea atinge 816 mm.[22]
Stratul de zăpadă este instabil. Înălțimea stratului de zăpadă este de 10–25 cm, dar în unele ierni se înregistrează și o înălțime de 50 cm, mai ales în locuri adăpostite. Dintre fenomene meteorologice negative, iarna sunt răspândite: poleiul (4 zile), chiciura (5-7 zile) și viscolul. Primăvara și toamna pot avea loc înghețurile iar vara secetă, suhovei și caniculă.[32]
Date climatice pentru Bălți | |||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Luna | Ian | Feb | Mar | Apr | Mai | Iun | Iul | Aug | Sep | Oct | Nov | Dec | Anual |
Maxima medie °C (°F) | −0.5 (31,1) |
1.3 (34,3) |
7.0 (44,6) |
15.9 (60,6) |
22.0 (71,6) |
24.9 (76,8) |
26.2 (79,2) |
26.0 (78,8) |
21.8 (71,2) |
15.2 (59,4) |
7.6 (45,7) |
2.1 (35,8) |
14,1 (57,4) |
Minima medie °C (°F) | −7.5 (18,5) |
−5.4 (22,3) |
−1.6 (29,1) |
4.5 (40,1) |
9.9 (49,8) |
13.1 (55,6) |
14.5 (58,1) |
13.5 (56,3) |
9.5 (49,1) |
4.3 (39,7) |
0.3 (32,5) |
−4 (24,8) |
4,2 (39,6) |
Precipitații mm (inches) | 31 (1.22) |
28 (1.1) |
28 (1.1) |
44 (1.73) |
55 (2.17) |
86 (3.39) |
79 (3.11) |
49 (1.93) |
43 (1.69) |
22 (0.87) |
34 (1.34) |
30 (1.18) |
529 (20,83) |
Nr. de zile cu precipitații | 11 | 11 | 9 | 11 | 12 | 13 | 11 | 8 | 8 | 6 | 9 | 11 | 120 |
Sursă: World Weather Information Service[34] |
Hidrografie
Pentru detalii, vezi: Răut și Răuțel.
Rețeaua hidrografică a orașului este alcătuită de râul Răut și afluenții acestuia: Răuțel, Copăceanca și Flămânda, la care se adaugă 7 lacuri artificiale.[35]
Răutul este cel mai mare curs de apă ce traversează Bălțiul. Observațiile regimului hidrologic la Bălți se efectuează din 1940. În perimetrul orașului, valea râului este șerpuitoare, cu o lățime de 2–3 km.[36][37] În amonte de Bălți, cursul râului are o direcție spre sud-est, iar la ieșire se schimbă brusc spre est. Albia Răutul este îndiguită pentru a proteja localitatea de inundații. Versanți vestici sunt abrupți și au o înălțime de 60–90 de m.[38] Panta versantului estic, în cartierul Slobozia, are o înclinație mai mică. Lățimea Răutului în orașul Bălți este de 3–6 m și adâncimea de 0,1–0,5 m.[38] Primăvara, în lunile februarie – martie, au loc viituri cauzate de topirea zăpezilor. Dura viiturilor de primăvară în medie este 36 zile. Nivelul apei în Răut crește, în medie cu 0,3 m, și în timpul sezonului ploios de vară și toamnă. Scurgerea anuală a apei râului Răut este în medie de 1,55 m3/sec; minimă - 0,37 m3/sec (1995), maximă - 3,98 m3/sec (1981). Debitul mediu al aluviunilor în suspensie este de 0,51 kg/sec.[38] Fundul râului este acoperit cu depuneri aluviale, izvoarele sunt puternic mineralizate.[39] Malurile râului sunt în întregime îndiguite pentru a preveni inundațiile.
Răuțelul este un râuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu a fost puternic modificat de către om prin construcția uzinelor în valea râului, iar albia sa a rămas neamenajată. În cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un lac de acumulare (între cartierele Bălții Noi și Teioasa) și Lacul municipal. Asemenea Răutului, apa Răuțelului conține o cantitate înaltă de săruri.[40]
Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluent al Răutului) din nordul cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului.
Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul societății vânătorilor și pescarilor (Chirpicinoe) și Canalul de canotaj, cu suprafața totală de circa 200.000 m² și cu un volum de 2,9 mln m3. În nordul cartierului Jubiliar și estul cartierului Bălții Noi se găsesc lacuri mici, însă în afara granițelor administrative al orașului. Toate lacurile din perimetrul orașului sunt artificiale.
În cartierele Teioasa, Centru, Podul Chișinăului, Soroca, parțial în cartierele Slobozia, Berestecico, Bălții Noi și Țigănia, apele subterane sunt la suprafață. Practic, apele freatice sunt stratificate la adâncimi 1–2 m de la suprafața solului.
Flora
Suprafața spațiilor verzi (scuaruri, bulevarde înverzite) este 262,5 ha, cea a pădurilor și parcurilor de 498,5 ha, în total 761 ha sau 9,7%.[19] Răspândirea mică a pădurilor se datorează utilizării terenurilor în fondul construcțiilor. Suprafața pădurilor se micșorează în fiecare an din cauza defrișărilor ilicite.[41]
Elementele principale ale sistemului urban de spații verzi publice sunt parcurile orășenești: Parcul central, parcul „Victoria”, Scuarul Maria, bulevardul Independenței. În același sistem se includ teritoriile înverzite ale formațiunilor și grupurilor locative.
Zonele împădurite sunt amplasate la periferia orașului: Fâșia Silvică de Stat (FSS) „Pepenier” – în partea de nord, FSS „Mesteacănul” – în partea de sud și sud-vest și FSS „Rândunica” – în partea nord-vest, Pădurea „Cosmonauților” în sud-vest.
În nord-vestul orașului se localizează „Sistemul de perdele forestiere de protecție Bălți” ce reprezintă un sistem alcătuit din perdele forestiere de protecție a câmpurilor agricole atribuite la categoria Arii cu management multifuncțional. Sistemul forestier de protecție este format din două categorii de perdele forestiere: perdele forestiere de protecție create pe perimetrul sistemului și perdele forestiere de protecție create între câmpurile agricole, care fac conexiune, formate între perdelele forestiere din perimetrul sistemului de perdele forestiere.[42]
Atât Sistemul de perdele forestiere, cât și Fâșiile silvice, spațiile verzi urbane oferă protecția solului contra eroziunii, previne alunecările de teren, ameliorează situația sanitaro-ecologică, oferă posibilitatea organizării agrementului pentru populație.
În anul 2007 a fost elaborat proiectul privind crearea Grădinii Botanice în Bălți pe un teren cu o suprafață de 21,5 ha, din folosința Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. Locul viitoarei grădini este situat în extravilanul satului Corlăteni.[43][44]
Fauna
Fâșiile silvice nu sunt foarte bogate în specii de animale, cu excepția nevertebratelor. Cele mai răspândite mamifere sunt veverița, ariciul. În regiunile de pășuni se pot întâlni: iepurele, cârtița, diferite specii de rozătoare, seara apar și liliecii.[45]
Dintre păsări, în păduri trăiesc: pupăza, grangurul, privighetoarea, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul, în câmpuri potârnichea, foarte rar, eretele alb. În cartierele de la periferie pot fi observate și unele specii de bufniță. Pe raza localității sunt de asemenea: porumbelul, vrabia, rândunica, graurul și alte păsări. În bazinele acvatice locuiesc: barza, pescărușul, rațele sălbatice.[21][45]
Dintre amfibieni, în zona municipiului Bălți viețuiesc: broasca de iaz, brotăcelul, broasca râioasă verde, tritonul comun etc. Reptilele sunt reprezentate de șopârla verde, unele specii de năpârcă.[45] În apele Răutului s-au identificat speciile de pești: fufa, porcușorul și carasul argintiu. În exemplare unitare se întâlnesc osarul și moaca de brădiș. În lacuri sunt răspândiți carasul și carpul.[46]