Bătălia de la Çeșme

Bătălia de la Çeșme

Bătălia de la Çeşme
Parte din Revolta Orlov,Războiul Ruso-Turc
Distrugerea flotei otomane la 7 iulie
Informații generale
Perioadă 7 iulie 1770 Loc Golful Çeșme, Imperiul Otoman 38°19′48″N 26°17′24″E ({{PAGENAME}}) Rezultat Victorie rusă[1][2][3]
Beligeranți
Imperiul Rus	Imperiul Otoman
Conducători
Alexei Orlov Grigori Spiridov John Elphinstone⁠(d)	Mandalzade Hüsameddin Pasha⁠(d) Gazi Hasan Pașa
Efective
9 nave de linie, 3 fregate, 1 navă de bombardament, 4 nave incendiatoare, 4 nave de provizii, 17-19 nave mici, cca. 6500 de oameni	16 nave de linie, 6 fregate, 6 xebeci, 13 galere, 32 nave mici, 1.300 tunuri, cca. 15.000 de oameni
Pierderi
1 navă de linie 3 nave incendiatoare 534[4]–661[5] uciși 40 răniți	16 nave de linie 6 fregate și nave de escortă 13 galere 32 nave mici peste 11.000 uciși[6]
Modifică date / text

Bătălia navală de la Çeşme a avut loc în perioada 5–7 iulie 1770, în timpul Războiului Ruso-Turc (1768–1774) lângă și în golful Çeșme, în zona dintre vârful vestic al Anatoliei și insula Chios dn Marea Egee. Aici s-au dat mai multe bătălii navale în trecut între Imperiul Otoman și Republica Venețiană. A fost o parte a Revoltei Orlov din 1770, un precursor al Războiului de Independență al Greciei de mai târziu (1821–1829) și prima dintr-o serie de bătălii dezastruoase ale floteiotomane împotriva Rusiei țariste. Astăzi este comemorată ca Zi de Glorie Militară (în rusă: Дни воинской славы, dni voinskoi slavi) în Rusia.

Preludiu

Războiul Ruso-Turc a început în 1768, iar Rusia a trimis mai multe escadroane de la Marea Baltică în Marea Mediterană pentru a atrage atenția otomanilor departe de flota lor de la Marea Neagră, formată atunci doar din șase nave de linie puternice. Două escadroane ruse, comandate de amiralul Grigori Spiridov și contraamiralul John Elphinstone^⁠(d),^[7] un consilier britanic, s-au unit sub comanda generală a contelui Alexei Orlov, comandantul șef al flotei ruse, și au plecat în căutarea flotei otomane.

John Elphinstone sau John Elphinston (1722 – 28 februarie 1785)

La 5 iulie 1770, au dat peste flota otomană, ancorată în linie chiar la nord de golful Çeşme, în vestul Anatoliei. Flota otomană era formată din aproximativ 14 nave de linie, probabil 6 fregate, 6 xebeci^⁠(d),^[8] 13 galere și 32 de corăbii mici, cu aproximativ 1.300 de tunuri în total. Aproximativ 10 dintre navele de linie, cu 70–100 de tunuri fiecare, se aflau pe linia principală otomană, cu încă cel puțin 6 nave în a doua linie, aranjate astfel încât să poată trage prin golurile lăsate de prima linie. În spate se aflau fregatele, xebecii etc. Flota era comandată de capudanul-pașa Mandalzade Hüsameddin, aflat pe a patra navă din partea din față a liniei (în capătul de nord), cu Hasan Pașa pe prima navă, Real Mustafa și Cafer Bei pe a șaptea. Alte două nave de linie, probabil nai mici, au părăsit această flotă în direcția Mitilene în seara precedentă.

După ce s-a stabilit un plan de atac, linia de luptă rusă a navigat spre capătul de sud al liniei otomane și apoi s-a întors spre nord, ajungând alături de otomani, cu coada care intră în lupta ultima (Elphinstone a dorit să se apropie de capătul nordic mai întâi, apoi să urmeze vântul de-a lungul liniei otomane, atacându-le navele una câte una – metoda folosită de Nelson în Bătălia de la Abukir de pe Nil în 1798).

Luptă

Sviatoi Ianuarii (Св. Януарий)

Otomanii au deschis focul în jurul orei 11:45 AM, iar ruși au ripostat ceva mai târziu. Trei dintre navele rusești de linie au avut probleme în a rămâne pe poziție; Evropa (Европа) s-a întors și a revenit în spatele lui Rostislav (Ростислав); Tri Sviatitelia (Три Святителя) a ocolit a doua navă otomană înainte de a reveni în linia rusă, fiind atacată din greșeală de Tri Ierarha (Три Иерарха), iar Sviatoi Ianuarii (Св. Януарий) s-a întors înainte de a reveni în linie.

Spiridov, pe Sviatoi Evstafii (Евстафий Плакида), a avut o luptă de aproape cu Hasan Pașa aflat pe Real Mustafa, înainte ca nava otomană să fie cuprinsă dintr-o dată de flăcări. Catargul ei principal a căzut și s-a izbit de puntea lui Sviatoi Evstafii, făcând ca nava rusă să explodeze imediat. La scurt timp după aceea, nava Real Mustafa a explodat și ea.

Conform lui Elphinstone, care susținea că rușii sunt aproape inutili,^[9] Spiridov și contele Feodor Orlov^⁠(d) (fratele comandantului) au părăsit Sviatoi Evstafii înainte ca luptele să se dea de la scurtă distanță. Spiridov a ajuns lângă Tri Sviatitelia. Căpitanul acesteia, Kruse, a supraviețuit și el. În jurul orei la 2:00 PM luptele s-au încheiat, când otomanii au navigat spre sud, în golf, formând o nouă linie defensivă de opt nave de linie, o a doua linie și restul navelor în spatele acestora.^[10]

Vladimir Kosov. Bătălia de la Çeşme din 1770

La 6 iulie, rușii au bombardat navele otomane și pozițiile terestre. Pe la miezul nopții în dimineața zilei de 7 iulie, Orlov l-a trimis pe Samuel Greig^⁠(d) (care s-a transferat pe Rostislav) să atace cu Evropa, Rostislav și Ne tron menia (Не тронь меня) formând o linie sud-nord în fața otomanilor și cu Saratov (Саратов) în rezervă. Nadejda (Надежда) a atacat bateriile din partea de est de la intrarea în golf, iar Afrika (Африка) a atacat bateriile din partea de vest, iar Grom (Гром) se afla lângă Afrika. Pe la 1:30 AM sau mai devreme (sau totul a fost cu aproximativ 90 de minute mai devreme, conform lui Elphinstone), tunurile de pe Grom și/sau Ne tron menia au făcut ca o navă otomană de linie să explodeze după ce vela principală a luat foc, iar focul s-a extins rapid spre alte nave din linie. Până la 2:00 AM, două nave otomane de linie explodaseră și mai multe erau cuprinse de flăcări. Greig a trimis trei nave incendiatoare (a patra, văzând pericolul, s-a retras), care au contribuit foarte puțin la arderea aproape completă a flotei otomane. În jurul orei 4:00 AM, au fost trimise bărci pentru a salva două nave de linie care nu ardeau, dar una dintre acestea a luat foc în timp ce era remorcată. Cealaltă, Semend-i Bahri 60, a supraviețuit și a fost capturată împreună cu cinci galere. Lupta s-a încheiat în jurul orei 8:00 AM. Pierderile rușilor la 5 iulie au fost de 14 morți, plus 636 de morți pe Sviatoi Evstafii și aproximativ 30 răniți, iar pe 7 iulie au fost de 11 morți. Pierderile otomane au fost mult mai mari. Hüsameddin, Hasan Pașa și Cafer Bei au supraviețuit. Hüsameddin a fost înlăturat din funcția sa, care i-a fost dată lui Cafer Bey. Aceasta a fost singura bătălie navală semnificativă din timpul Războiului Ruso-Turc.

Nave de luptă	Tunuri	Tip
Evropa (a)	66	Vas de război (navă de linie)
Sviatoi Evstafii (b)	68	Vas de război; aruncat în aer
Tri Sviatitelia	66	Vas de război
Sviatoi Ianuarii	66	Vas de război
Tri Ierarcha (c)	66	Vas de război
Rostislav	68	Vas de război
Ne Tron Menya	66	Vas de război
Sviatoslav (d)	84	Vas de război
Saratov	66	Vas de război
Alte nave	Tunuri	Tip
Grom	12	Nava cu bombe
Sv. Nikolai	26/38?	Fregată
Africa	32	Fregată
Nadezhda	32	Fregată
Sv. Pavel (e)	8	Pink (navă magazin)
Potchtalyon (e)	14	Vas de expediere
Graf Cenîșev (f)	22	Crucișător auxiliar
Graf Panin (f)	18	Crucișător auxiliar
Graf Orlov (f)	18	Crucișător auxiliar
? (căpitan Dugdale)		Navă de incendiere ; scufundată
? (căpitan Mackenzie)		Navă de incendiere; folosită
? (căpitan Ilin)		Navă de incendiere; folosită
? (căpitan Gagarin)		Navă de incendiere
Tabelul 1: Nave rusești. Navele de luptă (navele de linie) sunt listate în ordinea în care au intrat în acțiune. Escadrila lui Orlov în roz, a lui Spiridov în albastru și a lui Elphinstone în galben. Note: (a) căpitanul Klokatchev; (b) nava amiral a lui Spiridov, căpitanul Kruse; (c) nava amiral a lui Orlov, căpitanul Greig⁠(d) ; (d) nava amiral a lui Elphinstone; (e) Unul sau ambii au fost prezenți; (f) A închiriat nave englezești care sprijineau flota

Urmări

Columna Çeșme din Țarskoe Selo (1778)

Bătălia de la Çeșme a avut loc în aceeași zi cu bătălia terestră de la Larga. A fost cea mai mare înfrângere navală suferită de otomani după Bătălia de la Lepanto (1571). Această bătălie a inspirat o mare încredere în flota rusă și a permis rușilor să controleze Marea Egee pentru o perioadă. Înfrângerea flotei otomane a accelerat și revoltele grupurilor minoritare din Imperiul Otoman, în special ale națiunilor creștine ortodoxe din Peninsula Balcanică, care au ajutat armata rusă în înfrângerea Imperiului Otoman.^[11]

După această victorie navală, flota rusă a rămas în Egee pentru următorii cinci ani. S-a întors la Çeșme încă de două ori în acest timp pentru a-l bombarda. Istoricii încă dezbat rațiunea concentrării armatei ruse asupra acestui mic oraș fort, în timp ce existau multe alte ținte mai strategice de-a lungul coastei Mării Egee.

Datorită înfrângerii otomane, grupurile musulmane fanatice au masacrat cca. 1.500 de greci rezidenți în cetatea Smirna din apropiere.^[12]

Ecaterina a II-a „cea Mare” a poruncit ridicarea a patru monumente pentru a comemora victoria: Palatul Çeșme și Biserica „Sfântul Ioan” din Palatul Çeșme din Sankt Petersburg (1774–1777), Obeliscul Çeșme din Gatcina (1775) și Columna Çeșme din Țarskoe Selo (1778).

Note

1. H. M. Scott. The Emergence of the Eastern Powers, 1756–1775. Cambridge University Press, 2001. p. 199 Format:ISBN?
2. "Russo–Ottoman War of 1768–1774". Gábor Ágoston; Bruce Alan Masters. Encyclopedia of the Ottoman Empire. Facts on File. 2008. p. 492 Format:ISBN?
3. Michael T. Florinsky. Russia: A History and Interpretation. New York, 1965. p. 521 Format:ISBN?
4. The history of Russian Navy Arhivat în 10 iunie 2016, la Wayback Machine., article Chesma and Patras Arhivat în 23 mai 2009, la Wayback Machine.
5. Naval wars in the Levant 1559–1853. R. C. Anderson ISBN: 1-57898-538-2
6. Dowling, T. C. Russia at War: From the Mongol Conquest to Afghanistan, Chechnya, and Beyond. ABC-CLIO. 2014. p. 193 Format:ISBN?
7. „John Elphinston, Papers Relating to the Russo-Turkish War”. Arhivat din original la 13 ianuarie 2022. Accesat în 12 decembrie 2008.
8. Un xebec, ortografiat și zebec, a fost o navă cu vele mediteraneană care a fost folosită mai ales pentru comerț.
9. Sursele britanice numesc acest galion Kapudane „Real Mustafa”. Anderson, Roger Charles (1952 nou ed. 2006) Războaie navale în Levant 1559—1853 İngiliz kaynakları bu kapudane kalyonuna "Real Mustafa" adı vermektedirler. Anderson, Roger Charles (1952 yeni ed. 2006) Naval wars ın the Levant 1559—1853 ISBN 1-57898-538-2(engleză)
10. Uzunçarsılı, İsmail Hakkı (1956), Osmanlı Tarihi IV. Cilt I. Bölüm Karlofça Anlașmasından XVIII. Yüzyılın Sonlarına Kadar - Istoria Otomană IV. Din Acordul de la Karlowitz, partea I a volumului XVIII. Până la sfârșitul secolului, Ankara: Societatea istorică turcă (ediția a VI-a 2007). Numara. 400-401.
11. Jelavich, Barbara. History of the Balkans. Cambridge University Press, 1983. P. 69.
12. Samatopoulou-Vasilakou, Chrysothemis (1 ianuarie 2008). „The Greek Communities in the Balkans and Asia Minor and Their Theatrical Activity 1800-1922”. Études Helléniques (în engleză). Centre de recherche helléniques = Centre of Hellenic Research. 16 (1–2): 53. Accesat în 4 martie 2017. This was the second biggest slaughter of the Greek population of Smyrna since 1770, when after the Cesme sea battle, fanatic Muslims massacred 1, 500 Greeks.

Vezi și

• Cronologia Imperiului Otoman
• Bătălia de la Nauplia (1770)
• Bătălia de la Patras (1772)