Bătălia de la Poltava
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bătălia de la Poltava (în rusă Полта́вская би́тва, Poltavskaia bitva în suedeză Slaget vid Poltava, în ucraineană Битва під Полтавою, Bîtva pid Poltavoiu) din ziua de [lower-alpha 3] a reprezentat victoria decisivă a țarului Petru I al Rusiei în fața regelui Carol al XII-lea al Suediei într-una dintre cele mai celebre bătălii ale Marelui Război al Nordului. Ea este considerată a fi începutul declinului Suediei ca mare putere europeană, locul ei ca putere dominantă a Europei de Nord fiind luat de Rusia. Această bătălie a marcat și sfârșitul ambițiilor de independență ale ucrainenilor.
Bătălia de la Poltava | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Marele Război al Nordului | |||||||
Bătălia de la Poltava de Denis Martens cel Tânăr, pictură din 1726 | |||||||
Informații generale | |||||||
| |||||||
Beligeranți | |||||||
Imperiul Suedez[lower-alpha 1] | Țaratul Rusiei[lower-alpha 1] | ||||||
Conducători | |||||||
Carl Gustaf Rehnskiöld | Țarul Petru I al Rusiei | ||||||
Efective | |||||||
Armata combinată suedeză: 22.100 suedezi[1][2] (cca 11.800 călăreți cca 9.300 pedestrași cca 1.000 husari polonezi) 3.000–7.000 cazaci[lower-alpha 2][3] 34 tunuri Total: până la 30.000[1][4][5] Participanți la luptă: Asediul Poltavei: 1,100 pedestrași 200 călăreți | Armata rusă combinată: cca 37,000 pedestrași (87 batalioane) 23.700 călăreți (27 regimente) 102 tunuri 3.000 kalmîci sosiți la sfârșitul bătăliei Total: cca 60.000[3] Participanți la luptă: Garnizoana Poltava: 4.200 pedestrași, 2.000 cazaci, 28 tunuri | ||||||
Pierderi | |||||||
Relatări suedeze: 6.900 morți și răniți, 2.800 prizonieri.[6][7][8]
Relatări rusești: 9.234 morți, 2.864-2.977 prizonieri.[9][10][11] | 1.345 morți 3.290 răniți.[7][10] | ||||||
Modifică date / text |