Bazinul San Marco
From Wikipedia, the free encyclopedia
Bazinul San Marco (în italiană Bacino San Marco sau Bacino di San Marco) desemnează apele Lagunei Venețiene care se află în fața Pieței San Marco din Veneția, între canalele Lido, Giudecca și Canal Grande. El prelungește Canal Grande către est, în punctul de întâlnire al canalului San Marco și al canalului Giudecca.
Acest bazin scaldă malurile sestierelor San Marco și Castello la nord (mărginite de Riva degli Schiavoni), ca și pe cea a insulei San Giorgio Maggiore; pe malurile sale se află Piazzetta San Marco (cu Palatul Dogilor, Coloanele sfinților Marcu și Teodor și fațada Bibliotecii Marciana), Riva degli Schiavoni (cu fațada severă a închisorii), insula San Giorgio Maggiore (cu bazilica și mănăstirea) și punta della Dogana, cu Palla d'Oro.
În trecut, navele străine care făceau comerț cu Republica Venețiană, ancorau în bazin, așteptând ca mărfurile lor să fie înregistrate de "vama maritimă" (Dogana di Mare), care se afla în clădirile mari situate pe Punta della Dogana, la intersecția între Canal Grande și Canalul Giudecca, în apropiere de Bazilica Santa Maria della Salute.
Bazinul, cu o adâncime maximă de aproximativ 12 metri, este traversat în mod regulat de către nave mari care intră și ies din port; în centru, două geamanduri de acostare mari sunt rezervate andocării de onoare, în special pentru navele militare. Punctul de plecare al regatei Vogalonga, care începe după clasica lovitură de tun, are loc chiar din fața Pieței San Marco.