Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave

Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave este o biserică fortificată clasată ca monument istoric (cod LMI SB-II-a-A-12556) și formată din următoarele monumente:

Biserica evanghelică, cod LMI SB-II-m-A-12556.01
Incintă fortificată, cu turn, trei bastioane, capelă (fragment), turn de poartă, cod LMI SB-II-m-A-12556.02
Casa parohială, cod LMI SB-II-m-A-12556.03^[1]

Mai multe informații Poziționare, Coordonate ...

Poziționare
Ansamblul bisericii fortificate din Șaroș pe Târnave
Ansamblul bisericii
Coordonate	46°12′39.46″N 24°32′41.39″E ({{PAGENAME}})
Localitate	Șaroș pe Târnave, Sibiu
Oraș	Dumbrăveni
Țara	România
Adresa	nr. 137
Edificare
Stil artistic	Gotic
Tip	Biserică fortificată
Data începerii construcției	sec. al XIV-lea
Data finalizării	sec. al XVIII-lea
Restaurare	1772, 1808, 1966
Clasificare
Cod LMI	SB-II-a-A-12556
Modifică date / text

Închide

Șaroș pe Târnave, mai demult Șaroșu Săsesc, Șaroșul pe Târnave, Șaroș, Șaroșul, (în dialectul săsesc Schuersch, Šuerš, a se pronunța "Șuărș", în germană Scharosch, Gross-Scharss, Scharesch, în maghiară Szászsáros) este o localitate componentă a orașului Dumbrăveni din județul Sibiu, Transilvania, România.

Localitatea Șaroș pe Târnave datează din vechi timpuri, fiind atestată documentar încă din 1282.

În prima jumătate a secolului XIV este planificată și construită biserica gotică cu trei nave. În secolul următor hoardele turcești distrug satul și biserica.

Localnicii reconstruiesc și fortifică biserica dotată acum cu o singură navă și având formă de cruce. Construcția este finalizată în anul 1422 și este sfințită de un trimis al papei de la Roma, primind hramul Sf. Elena și Sf. Nicolae. În 1483 încep lucrările la zidul împrejmuitor al bisericii, care este întărit cu cinci turnuri de apărare.

La începutul secolului XVI se construiește turnul bisericii, iar în secolul următor se montează ceasul. Anul 1605 este unul dificil pentru această localitate: satul este atacat, jefuit și ars până la temelii în luptele împotriva rebelului Ștefan Bocskai. Până la 1690 satul suferă cumplit de pe urma războaielor care decimează populația redusă la doar 5 familii.

Abia în a doua jumătate a secolului XVIII se mai execută diferite lucrări la biserică: este cumpărat de la Mediaș potirul și este turnat din nou clopotul mijlociu care funcționează și în zilele noastre.

În 1772 încep lucrări de renovare ale lăcașului de cult ruinat: se reconstruiește plafonul, iar maestrul Johan Folbart din Sighișoara montează altarul baroc în corul bisericii în 1774. Un incendiu devastator cuprinde satul în 1776 și mistuie 60 de case, avariind și acoperișurile turnurilor de apărare. Acestea vor fi refăcute în anii următori.

În 1808 turnul bisericii este înălțat cu încă un etaj și primește forma actuală. Apoi maeștrii Friedrich și Wilhelm Maetz din Biertan construiesc orga.

În 1966 un fulger distruge complet acoperișul, iar ceasurile și instalația electrică sunt aruncate din pereți. În cursul aceluiași an se efectuează toate reparațiile necesare.

[1]
„copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 27 ianuarie 2022. Accesat în 19 ianuarie 2019.

Asociația Mioritics cu suportul financiar al Deutsche Welterbe Stiftung:
- După texte elaborate de: Vladimir Agrigoroaei, Valentin Sălăgeanu, Luiza Zamora, Laura Jiga Iliescu, Ana Maria Gruia.
- După ilustrații executate de: Radu Oltean, Laurențiu Raicu, Florin Jude.
Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
Juliana Fabritius-Dancu, Cetăți țărănești săsești din Transilvania, în Revista Transilvania, Sibiu, 19.
Hermann Fabini. Universul cetăților bisericești din Transilvania. Sibiu: Editura Monumenta, 2009, 279 p.
Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
Adrian Andrei Rusu, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
Țiplic Crîngaci Maria Emilia, PINTER Zeno Karl, Țiplic Ioan-Marian, Biserica evanghelică din Ruja, în Arhitectura religioasă medievală din Transilvania, III, 2004.
Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.