Biserica fortificată din Vurpăr, Sibiu

Biserica evanghelică fortificată din Vurpăr, județul Sibiu, a fost construită în secolul al XIII-lea. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, cod LMI SB-II-m-A-12589.

Biserica fortificată din Vurpăr
Biserica fortificată din Vurpăr Machetă pentru biserica fortificată din Vurpăr Planul arheologic al fortificației și a bisericii din Vurpăr, Sibiu[2]
Poziționare
Biserica fortificată din Vurpăr
Coordonate	45°53′42″N 24°20′50″E ({{PAGENAME}})
Localitate	Vurpăr, Sibiu
Comună	Vurpăr
Țara	România
Adresa	Sat Vurpăr nr. 1
Edificare
Bazilică romanică modificată	fortificată
Tip	defensivă
Data începerii construcției	secolul al XIII-lea
Materiale	Construcție de piatră și cărămidă
Clasificare
LMI	SB-II-m-A-12589
Modifică date / text

Localitatea

Vurpăr (în dialectul săsesc Burprich, în germană Burgberg, în trad. "Dealul Cetății", în maghiară Vurpód, Hühalom) este un sat în județul Sibiu, Transilvania, România. Este reședința comunei Vurpăr.

Localitatea Vurpăr este situată pe cursul superior al pârâului cu același nume, în centrul județului, pe drumul județean 106S - Vurpăr - Daia, la o distanță de 60 km. față de orașul Agnita și municipiul Mediaș.

Istoric și trăsături

Localitatea are o istorie bogată, cu numeroase vestigii datând din epoca bronzului și din neolitic. În apropiere de sat, în „Pădurea copiilor", a fost descoperit un topor neolitic de piatră lustruit și neperforat de formă triunghiulară. La locul numit „Radeburg" s-au descoperit în 1877 trei seceri de bronz cu cârlig precum și două cercuri de butuci de roți din același metal. Tot în vatra satului au mai fost găsite o secure plată de aramă, un ac de bronz alături de nouă brățări, un vârf de lance și o sabie de fier.

Cel mai important obiectiv turistic al așezării este Biserica Evanghelică, una dintre cele mai vechi bazilici romanice din Transilvania. Biserica păstrează cele trei nave romanice și corul, doar absida fiind înlocuită în secolul al XV-lea cu un altar poligonal. Ulterior, în 1750, a fost construit în partea de vest și turnul. Luneta portalului de nord este decorată în relief cu pomul vieții, încadrat de un leopard în dreapta și de o ființă fantastică, având cap de leu și corp de pește, în stânga.

Din vechea fortificație se mai păstrează doar un bastion pe latura de nord, precum și unele porțiuni ale incintei de apărare.

Legături externe

• ro Fișa monumentului
• ro Monumente istorice din România
• ro Repertoriul arheologic Sibiu - Biserica fortificată din Vurpăr

Vezi și

• Vurpăr, Sibiu

Galerie de imagini

• 
  Biserica evanghelică fortificată din Vurpăr, județul Sibiu
• 
  Luneta portalului de pe latura de nord
• 
  Turnul
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 
• 

Bibliografie

• Anghel Gheorghe, Fortificații medievale din piatră, secolele XII-XVI, Cluj Napoca, 1986.
• Avram Alexandru, Câteva considerații cu privire la bazilicile scurte din bazinul Hârtibaciului și zona Sibiului, în Revista monumentelor și muzeelor de istorie, 1981, numărul 2.
• Crîngaci Maria-Emilia, Bazilici romanice din regiunea Sibiului în Analele Asociației a Tinerilor Istorici din Moldova, Ed. Pontas, Chișinău, 2001.
• Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Monumenta und AKSL, Hermannstadt-Heidelberg, vol. I 1998, vol. al II-lea 1999, vol al III-lea 2002.
• Iambor Petre, Așezări fortificate din Transilvania (sec. IX-XIII), Cluj-Napoca, 2005.
• Luca Sabin Adrian, PINTER Zeno Karl, GEROGESCU Adrian, Repertoriul arheologic al județului Sibiu (Situri, monumente arheologice și istorice), Sibiu, 2003.
• Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, Editura Kriterion, București, 1992.
• Rusu Adrian Andrei, Castelarea carpatica, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2005.
• George Oprescu, Bisericile, cetăți ale sașilor din Ardeal, Editura Academiei, București, 1956.
• Țiplic Ioan-Marian, Organizarea defensivă a Transilvaniei în evul mediu (secolele X-XIV), Editura Militară, București, 2006.

Note

1. Imagine realizată după un desen al lui Hermann Fabini
2. Imagine realizată după un desen al lui Hermann Fabini