Carlism (România)
From Wikipedia, the free encyclopedia
Carlismul desemnează, în istoria României, mișcarea care a cerut, la sfârșitul anilor 1920, înlocuirea pe tron a tânărului Mihai I, încă un copil, cu tatăl său, viitorul rege Carol al II-lea. Această mișcare legitimistă, antiparlamentară și autoritară, care critica partidele politice considerate corupte și factori de dezbinare în fața extremismului naționalist și comunist, a avut un ecou larg în clasa de mijloc, în timp ce mișcările mai extremiste apelau mai mult la tineri. La opt ani de la întoarcerea Regelui Carol al II-lea în 1930, mișcarea carlistă, legitimată politic prin crearea primului partid de masă din România, denumit Frontul Renașterii Naționale (FRN), înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, a favorizat instaurarea, în Regatul României, a „dictaturii regale”, care a durat din 1938 până în 1940 și a intrat într-o stare de cvasi-război civil cu organizația fascistă Garda de Fier.