Consoană
From Wikipedia, the free encyclopedia
O consoană este un sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient pentru a produce o turbulență audibilă. Definiția simplistă (inexactă) conform căreia consoanele nu pot fi emise decât împreună cu vocale (de unde și numele, de origine latină), nu mai este folosită în lingvistica modernă.
În unele limbi există consoane numite consoane sonante, care se pot comporta ca vocale, constituind elementul principal al silabei. De exemplu, în engleză cuvântul "table" (masă) se pronunță /'teɪbl/, cu sunetul [l] având rol de vocală. (Pentru transcrierile fonetice vezi Alfabetul Fonetic Internațional)