Consoană oclusivă palatală surdă
From Wikipedia, the free encyclopedia
În fonetică, consoana oclusivă palatală surdă este un sunet consonantic care apare în unele limbi vorbite. Simbolul său fonetic este [c]. În limba română apare ca un alofon al consoanei velare oclusive surde [k], care se palatalizează atunci cînd este urmată de una dintre vocalele [e] și [i], variantele lor semivocalice sau i-ul nesilabic. Ca urmare, grupurile de litere che și chi, ke, ki se pronunță cu varianta palatală a acestei consoane. Trebuie totuși remarcat că această diferență se limitează la aspectul fonetic, și că nu are efect semantic asupra cuvintelor. În exemplele următoare transcrierea este fonetică (indicată de parantezele pătrate) și nu fonemică: chem [cem], achit [a'cit], ochi [ocʲ], kebab [ce'bab], bikini [bi'ci.ni]. Într-o transcriere fonemică se impune folosirea unui singur simbol pentru ambele sunete: /kem/, /a'kit/, ochi /ok‿i/ etc.
Oclusiva palatală surdă | |
c | |
---|---|
Număr AFI | 107 |
Codare | |
Entitate (zecimal) | c |
Unicode (hex) | U+0063 |
X-SAMPA | c |
Kirshenbaum | c |
Braille | |
Sunet | |
Diferența dintre consoana velară și cea palatală constă în locul de articulare diferit: în articularea palatală partea mijlocie a limbii atinge palatul (partea tare a cerului gurii), în timp ce articularea velară se produce prin atingerea rădăcinii limbii atinge vălul palatului (partea moale).
Perechea sonoră a acestui sunet este consoana oclusivă palatală sonoră [ɟ].