Credința Bahá'í
From Wikipedia, the free encyclopedia
Credința Bahá'í este o religie monoteistă întemeiată de Mírzá Husayn-'Alí Núrí, cunoscut și ca Bahá'u'lláh (în limba arabă „Slava lui Dumnezeu”) în secolul al XIX-lea în Persia. Numărul adepților în lume este de aproximativ 8 milioane, fiind răspândiți în peste 80 de țări. În multe din orașele mari ale lumii se află așezăminte, uneori și chiar temple bahaiste.
Conform învățăturilor baha'i, evenimentele religioase din istorie sunt văzute ca un formând un proces educațional evolutiv pentru omenire, prin intermediul Mesagerilor lui Dumnezeu, denumiți și „Manifestări ale lui Dumnezeu”, printre ei numărându-se Abraham, Krishna, Zoroastru, Moise, Buddha, Iisus Hristos, Mahomed, Báb și Bahá'u'lláh. Bahá'u'lláh este văzut ca cel mai recent, dar nu ultimul dintre aceștia. El s-a prezentat ca fiind Mesia-al Mahdi, așteptatul Salvator al lumii și Învățătorul prevestit în Creștinism, Islam, Hinduism, Budism, și în alte religii, cu misiunea de a stabili o bază fermă pentru unitatea religiilor din întreaga lume pentru a inaugura o eră de pace și dreptate, care inevitabil va veni conform credinței Bahá'í.
Cuvântul baha'i provine de la "Bahá’" (بهاء) din limba arabă, care înseamnă “glorie” sau “slavă”.
Primul baha’i aparținând unei familii regale a fost Regina Maria a României, care a devenit baha’i la scurt timp după ce soțul ei, regele Ferdinand, a murit și nepotul ei, în vârstă de cinci ani, a urcat pe tron.
Orașul Haifa (Israel, țară unde se află mausoleul lui Bab) a devenit centrul mondial baha'i.