Crematoriul Cenușa
From Wikipedia, the free encyclopedia
Crematoriul Cenușa din București, situat pe o colină din Parcul Tineretului, pe str. Șerban Vodă nr. 183, a fost construit după un proiect al arhitectului Duiliu Marcu. Construcția a început în 1925, cu sprijinul Primăriei Capitalei, la inițiativa Societății Cenușa, înființate la 7 martie 1923.[1]
Realizată într-un stil eclectic cu elemente de inspirație bizantină, siriană și egipteană, în stilul Monumentului Cantacuzinilor din Cimitirul Bellu, lucrarea a fost terminată la roșu în 1927, după ce arhitectul C. Popescu a amplificat construcția în 1926. Deși clădirea încă nu era finisată, Crematoriul Cenușa a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928. Prima incinerare a avut loc în aceași zi la ora 17, Profira Fieraru în vârstă de 40 de ani și de meserie casnică, fiind prima persoană incinerată la Crematoriul Cenușa. Lucrările reluate în 1931, sub conducerea arhitectului Ioan D. Trajanescu, au fost finalizate la sfârșitul anului 1934. Scara principală este flancată de statuile Durerea și Nădejdea și de două basoreliefuri realizate în 1930 – 1934 de Ioan Iordănescu.[2] Cea mai impunătoare piesă a monumentului este capela. Aceasta se întinde pe o suprafață de 200 de metri pătrați, fiind decorată cu marmură fină, de proveniență belgiană.[3]
De-a lungul timpului, aici au fost incinerate aproape 60.000 de persoane. În luna mai a anului 2002 Crematoriul și-a încetat activitatea de incinerare, deoarece încălca legislația de mediu, prin lipsa unor filtre și a unor instalații moderne[4]. Cu toate astea, crematoriul nu s-a închis în totalitate, columbarul său continuă să funcționeze ca spațiu pentru păstrarea urnelor cu cenușă, contra unei taxe anuale.
Consilierii generali ai municipiului București au respins în ianuarie 2011 proiectul de alocare a sumei de 1,16 milioane euro pentru reabilitarea Crematoriului Cenușa.[5][6]
Timp de aproape 10 ani singurul crematoriu uman care funcționat în România a fost Crematoriul Vitan-Bârzești, din București. În anul 2012 s-a deschis un incinerator uman la Oradea iar în anul 2014 s-a deschis crematoriul uman Ignis situat în localitatea Moldovenești din apropierea Clujului.
Până la dezvoltarea rețelelor de alimentare cu gaze naturale a Bucureștiului se foloseau pe post de combustibili cărbunii (cocsul) și lemnele. Începand cu anii 40'-50' s-a trecut la folosirea gazului metan pentru încălzirea cuptoarelor crematoriului.Folosirea gazului metan pe post de combustibil adus la apariția unor probleme tehnice (incinerarea incompleta datorata presiunii scazute)în anii 70'-80' datorita raționalizarii consumului de gaze naturale de către regimul comunist.