Creștin democrație
model socio-economic creștin / From Wikipedia, the free encyclopedia
Creștin-democrația este o doctrină politică ce a evoluat, în mod preponderent, după cel de-al Doilea Război Mondial, unde mișcările protestante și catolice ale Evangheliei Sociale și, respectiv, Neo-Thomismului au jucat un rol în modelarea democrației creștine.
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. |
Apărută ca o reacție la atacurile împotriva bisericii și a catolicismului, creștin-democrația reprezintă expresia politică a creștinismului catolic.
Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea. Considerată în multe țări europene drept o formă de neoconservatorism, creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.
Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică. Ea a apărut în Europa secolului al XIX-lea sub influența conservatorismului și a învățăturii catolice sociale. Ea continuă să fie influentă în Europa și în America Latină, deși într-un număr de țări etosul ei creștin a fost diluat de secularizare.[1]
În practică, democrația creștină este, adesea, considerată a fi centru-dreapta pe probleme culturale, sociale și morale (conservatorism social) și este considerată centru-stânga din perspectivă economică. În ceea ce privește problemele economice și de muncă, drepturile civile și politica externă, precum și mediul, pledează pentru o economie socială de piață (cu economie de trecere spre social-democrație, ce se bazează pe morala de familie).[2][3] În Europa, în cazul în care adversarii lor au fost, în mod tradițional, socialiștii seculariști, partidele democratice sunt moderat conservatoare în ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga.
Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Uniunea Creștin-Democrată în Germania, Partidul Popular Austriac, Partidul Fine Gael din Irlanda, Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular din Aruban, din Caraibe, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Christen-Democratisch Appèl în Țările de Jos, Partidul Popular din Spania, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele.[4]