Deschidere vocalică
From Wikipedia, the free encyclopedia
În fonetică, deschiderea vocalică (sau apertura) se referă la clasificarea vocalelor în funcție gradul de deschidere a maxilarului, deci de poziția ridicată sau coborîtă a limbii în timpul articulării. Ridicînd limba se obține o vocală închisă, ca de exemplu [i], iar prin coborîrea limbii și lărgirea volumului cavității orale se obține o vocală deschisă, cum este [a]. Din punct de vedere acustic deschiderea vocalelor se corelează parțial cu frecvența primului formant (F1) astfel: vocalele închise ([i], [y], [u] etc.) au o frecvență F1 joasă, în timp ce vocalele deschise ([a], [ɑ] etc.) au o frecvență F1 înaltă.
Gradul de deschidere a maxilarului este evident o mărime continuă. Pentru scopuri practice, totuși, în Alfabetul Fonetic Internațional se definesc șapte grade de deschidere. În nici o limbă nu apar vocale din toate cele șapte grade.