Divizia Secuiască
mare unitate a Armatei Ungare / From Wikipedia, the free encyclopedia
Divizia Secuiască (în maghiară Székely Hadosztály) sau Divizia de Secui a fost o mare unitate a armatei republicane regulate ungare, care a existat în perioada 1 decembrie 1918 - 27 aprilie 1919 și a fost continuatoarea Diviziei 38 Infanterie Honvezi, care avea sediul la Cluj.
Divizia Secuiască Székely Hadosztály (maghiară) | |
Emblema și drapelul de luptă al Diviziei Secuiești | |
Fondată | 1 decembrie 1918-27 aprilie 1919 |
---|---|
Țară | Ungaria |
Apartenență | Ungaria |
Ramură | Forțele terestre |
Tip | Infanterie |
Rol | Mare unitate de nivel tactic |
Mărime | Aproximativ 12.000 de oameni |
Garnizoană | Cluj→Oradea→Satu Mare→Debrecen |
Poreclă | Numele de Divizia Secuiască a fost atribuit la 20 ianuarie 1919 Diviziei 38 Infanterie Honvezi, originară în sens cronologic militar. |
Uniformă | Șapcă „Bocskay” fără cozoroc Tunica, la rever avea o panglică cu tricolorul maghiar |
Misiuni | • Apărarea liniei de demarcație româno-ungare din Transilvania • Războiul româno-ungar din 1919 |
Desființată | 27 aprilie 1919 |
Comandanți | |
Colonel | Károly Kratochvil |
Comandanți notabili | Kálmán Verbőczy, Mihály Gyurotsik |
Modifică date / text |
Structurarea ei a început după dezintegrarea armatei austro-ungare, ca urmare a necesității ca armata ungară să se reorganizeze și să se înarmeze – astfel încât să poată fi un factor activ în soluționarea disputelor teritoriale dintre Ungaria și statele succesoare ale fostului Imperiu Austro-Ungar. La început, efectivele marii unități au fost constituite preponderent pe baze etnice, din secui, dar completarea acestora s-a făcut în cele din urmă prin încorporarea de refugiați și maghiari din Transilvania afectați de avansul trupelor române, precum și din persoane provenite din satele de lângă linia de demarcație.
Divizia Secuiască a fost considerată o formațiune militară de elită atât a statului ungar creat de Revoluția Crizantemelor, cât și a Republicii Sovietice Ungare, datorită forței sale combative și a disciplinei soldaților săi. A fost comandată de către colonelul Károly Kratochvil și trupele sale au fost dislocate inițial pe aliniamentul liniei de demarcație dintre armatele română și ungară, având preponderent un rol activ în confruntările care au urmat după retragerea trupelor maghiare din Cluj și dislocarea acestora pe cel de-al treilea aliniament al respectivei linii de demarcație.
Pe măsură ce în Ungaria puterea politică a încăput pe mâna aripii stângi a social democraților și a comuniștilor, autorităților centrale ungare au avut față de divizie o atitudine defavorabilă – al cărei exponent principal a fost conducătorul Consiliului Militar din Budapesta, József Pogány, motivată prin eticheta atribuită militarilor acesteia de reacționari și contrarevoluționari.
În timpul ofensivei din aprilie 1919 din cadrul Războiului româno-ungar, atacul principal susținut de trupele române a fost dirijat în zona apărată de către unitățile diviziei. Trupele au menținut inițial pozițiile, dar suferind pierderi grave s-au retras în partea de nord a câmpului de operații dintre Someș și Tisa, în partea dreaptă a flancului trupelor române care operau împotriva Debrecenului. Ca efect al urmăririi și manevrării Diviziei Secuiești de către unitățile românești, al conflictului – între timp declarat, cu trupele Armatei Roșii ungare și al dezastrului suferit de aceasta, la 27 aprilie 1919 Divizia Secuiască a capitulat în fața Diviziei 2 Cavalerie. Deși înfrângerea marii unități a fost din punct de vedere militar, inevitabilă, totuși interpretările în ce privește capitularea ei includ păreri precum că aceasta ar fi reprezentat o trădare sau o dezertare, ori că divizia ar fost sacrificată în mod deliberat de către administrația centrală ungară, din motive politice.
Unii dintre soldații săi – animați de un șovinism extrem - au fost implicați în unele acțiuni represive împotriva populației românești din Transilvania. Aceasta s-a întîmplat cu precădere în primele luni ale anului 1919 și a implicat în mod special, populația din zona comitatului Bihor.
În perioada interbelică, mulți cei dintre foștii soldați conduși de Kratochvil s-au încadrat în noua armată națională a Ungariei, iar Károly Kratochvil a devenit o personalitate de marcă a mișcării revizioniste maghiare.
Printre cei care s-au remarcat în studierea istoriei acestei mari unități se numără Endre Koréh, Károly Kratochvil, László Fogarassy și în secolul XXI, Gottfried Barna alături de Nagy Szabolcs. Conform ultimului pomenit dintre aceștia, scurta existență de o jumătate de an a Diviziei Secuiești nu reprezintă o poveste de succes, dar poate servi pentru o multitudine de învățăminte.[1]