Drăgușeni, Iași

Drăgușeni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Iași, Moldova, România.

Drăgușeni
—  sat și reședință de comună  —
Drăgușeni Drăgușeni (România) Poziția geografică
Drăgușeni Drăgușeni (Județul Iași) Localizarea satului pe harta județului Iași
Coordonate: 46°54′4″N 27°30′45″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Iași
Comună	Drăgușeni
SIRUTA	99334
Altitudine	156 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	736 locuitori
Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	707478
Prezență online
GeoNames
Modifică date / text

Istorie

Încă de la sfârșitul secolului XVIII, satul Drăgușeni făcea parte din moșia marelui vornic al Țării de Sus Iordache Râșcanu care în anul 1815 a ctitorit biserica „Sfântul Gheorghe” din cimitirul satului^[1]. La sfârșitul secolului XIX, satul făcea parte din plasa Fundurile a județului Vaslui și era formată din satele Drăgușeni, Crăciunești, Tatomirești și Șcheia de Jos, având în total 1528 de locuitori^[2].

Anuarul Socec din 1925 consemnează satul Drăgușeni în plasa Negrești a aceluiași județ (preluat de la comuna vecină Parpanița, Gura Văii, Rătenii Cuzei și Tatomirești^[3]. Satul Drăgușeni a rămas moșia [[Familia Râșcanu|familiei Râșcanu până la exproprierile făcute de comuniști în anii 1949-1950^[4].

În 1950, satul făcând parte din comuna Drăgușeni, a trecut în administrarea raionului Negrești din regiunea Iași. În 1968, comuna a fost transferată la județul Iași și desființată, satele ei actuale (Drăgușeni și Frenciugi) trecând la comuna Șcheia.^[5][6] Cele două sate s-au separat din nou în 2004, formând comuna în alcătuirea ei actuală^[7].

Legături externe

Materiale media legate de Drăgușeni la Wikimedia Commons

1. Gheorghe Ghibănescu, „Surete și Izvoade”, volumul X, tipografia „Dacia”, Iași, 1915, pag. 378
2. Lahovari, George Ioan (1900). „Drăgușeni, com. rur., în partea de N.-E. a plășei Fundurile” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 3. București: Stab. grafic J. V. Socecu. p. 249.
3. „Comuna Drăgușeni în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 16 mai 2014.
4. Iurie Colesnic, „Basarabia necunoscută", vol.4, editura „Museum", Chișinău, 2002
5. „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 16 mai 2014.
6. „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 16 mai 2014.
7. „Legea nr. 84/2004 pentru înființarea unor comune”. Lege5.ro. Accesat în 16 mai 2014.