Energia nucleară în Rusia
From Wikipedia, the free encyclopedia
În 2018 centralele nucleare din Rusia au generat 202,87 TWh de electricitate, sau 20,8% din toată energia produsă. Capacitatea brută instalată a reactorilor rusești constituia 31.315 MW.
Strategia energetică rusă din 2003 a stabilit drept prioritate reducerea surselor de energie pe bază de gaz natural, urmărind realizarea acestui lucru prin dublarea generării de energie nucleară până în 2020. În 2006 Agenția Federală a Energiei Atomice (Rosatom) a anunțat țintele pentru producția de energie nucleară în viitor: să furnizeze 23% din necesarul de electricitate până în 2020 și 25% până în 2030[1]. În 2013 statul rus a alocat 80,6 miliarde de ruble (2,4 miliarde de dolari) pentru dezvoltarea propriei industrii nucleare, în special a proiectelor de export prin care companiile rusești dețin și operează centrala, ca în cazul Centralei Nucleare de la Akkuyu[2].
Rusia a făcut planuri pentru a mări numărul reactorilor nucleari în funcțiune de la 31 la 59. Reactorii vechi vor fi întreținuți și modernizați, inclusiv unitățile RBMK, familie din care au făcut parte reactorii de la Cernobîl. China și Rusia s-au înțeles în octombrie 2005 să continue cooperarea în domeniul construcției de centrale nucleare.
Conform legislației adoptate în 2001, toți reactorii civili sunt operați de Energoatom. Mai recent, în 2007, parlamentul rus a adoptat legea ”Cu privire la administrarea și dispoziției proprietății și acțiunilor organizațiilor care folosesc energie nucleară și cu privire la schimbările relevante a unor acte legislative ale Federației Ruse”, care a creat Atomenergoprom, un holding pentru toată industria civilă nucleară rusă, inclusiv Energoatom, producătorul și furnizorul de combustibil nuclear TVEL, exportatorul de uraniu Tekhsnabexport (Tenex) și constructorul de complexe nucleare Atomstroyexport.
În calitate de membru al ITER, Rusia participă la proiectarea reactorii de fuziune nucleară.
Guvernul rus planifică să aloce 127 miliarde de ruble (5,42 miliarde de dolari) unui program federal dedicat tehnologiilor de energie nucleară de generație următoare.
În anii 1970 costul overnight de construcție era de 800 $/kWh la cursul valutar din 2016[3].
Industria nucleară rusă are 200.000 de angajați[4]. Rusia este recunoscută pentru expertiza sa în domeniul dezastrelor nucleare și pentru siguranța tehnologiilor sale[5][6][7][8].
Rusia de asemenea caută să realizeze un plan ambițios de a crește vânzările de reactori rusești peste hotare[9]. În prezent este oferit pe piață reactorul cu apă sub presiune VVER-1200, care este o evoluție a reactorului VVER-1000, cu o capacitate sporită de 1200 MWe (brut) și cu mai multe măsuri pasive de siguranță[10]. În august 2016 primul VVER-1200, Novovoronej II-1, a fost conectat la rețea[11].
În 2016 a fost anunțată intenția de a construi 11 noi reactori nucleare până în 2030, printre care și primul VVER-600, o versiune mai mică a VVER-1200 cu două circuite de răcire, destinată regiunilor și piețelor mai mici[12]. De asemenea au fost aprobate planurile generale pentru construcția instalațiilor de eliminare a deșeurilor radioactive în ținutul Krasnoyarsk[12]. Acestea vizează atât instalații de procesare a deșeurilor radioactive de nivel scăzut și intermediar în apropiere de suprafață, cât și depozite geologice la adâncimi mari pentru deșeurile de nivel înalt.