Grigori Potemkin

Grigori Aleksandrovici Potemkin (în rusă Григорий Александрович Потёмкин, transliterat: Grigori Aleksandrovici Potiomkin; n. 13/24 septembrie 1739, Chizhevo^⁠(d), gubernia Smolensk, Imperiul Rus – d. 5/16 octombrie 1791, Rădenii Vechi, raionul Ungheni, Republica Moldova) a fost un general-feldmareșal rus, demnitar al statului și favorit al țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei. A murit la Rădenii Vechi, Moldova, în timpul unei călătorii de la Iași spre Nikolaev.^[4] A fost înhumat în Catedrala din Herson, Imperiul Rus (azi în Ucraina).

Grigori Potemkin
Date personale
Născut	13/24 septembrie 1739 Chizhevo⁠(d), gubernia Smolensk, Imperiul Rus
Decedat	5/16 octombrie 1791 (52 de ani) Rădenii Vechi, raionul Ungheni, Republica Moldova
Înmormântat	Katerînînskîi sobor (Herson)[*][[Katerînînskîi sobor (Herson) (church in Kherson, Ukraine)|​]]
Părinți	Alexander Potemkin[*][[Alexander Potemkin (Russian nobleman)|​]]
Căsătorit cu	Ecaterina a II-a a Rusiei ()
Religie	Biserica Ortodoxă Rusă
Ocupație	lingvist militar politician
Limbi vorbite	limba rusă[1]
Studii	Universitetskaia ghimnazia[*][[Universitetskaia ghimnazia |​]][2] Imperatorski Moskovski universitet[*][[Imperatorski Moskovski universitet (the first of the twelve Imperial universities of the Russian Empire, located in Moscow (1755—1917).)|​]]
Activitate
A luptat pentru	Imperiul Rus
Ramura	cavalerie
Gradul	caporal[*]​ (din 27 iulie 1757)[3] Gheneral-feldmarșal (Rossia)[*][[Gheneral-feldmarșal (Rossia) (military rank of Russian empire)|​]] (din 2 februarie 1784) adjutant general[*][[adjutant general (military chief administrative officer)|​]]
Bătălii / Războaie	Războiul Ruso-Turc Asediul Hotinului Bătălia de la Larga Bătălia de la Cahul Războiul Ruso-Austro-Turc Siege of Ochakov[*][[Siege of Ochakov (1788 battle of the Russo-Turkish War (1787–1792))|​]]
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Sfântul Alexandr Nevski în grad de cavaler[*]​ (1774) Ordinul Vulturul Alb Ordinul Vulturului Negru[*]​ Ordinul „Sfânta Ana” (1770) orden Sveatogo Gheorghia III stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorghia III stepeni |​]] (27 iulie 1770) Ordinul Sfântului Andrei (25 decembrie 1774) orden Sveatogo Gheorghia II stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorghia II stepeni |​]] (26 noiembrie 1775) orden Sveatogo Gheorghia I stepeni[*][[orden Sveatogo Gheorghia I stepeni |​]] (16 decembrie 1788) Order Świętego Stanisława[*][[Order Świętego Stanisława (Polish military decoration)|​]] Ridder af Elefantordenen[*][[Ridder af Elefantordenen (grade of the Order of the Elephant)|​]] (1776) Ordinul Regal al Serafimului[*]​ (29 aprilie 1776) orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni[*][[orden Sveatogo Vladimira 1-i stepeni (Russian order for civilian employees)|​]] (1782) zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost»[*][[zolotoe orujie s nadpisiu «Za hrabrost» (Russian Empire award for bravery)|​]] (1774) Ordinul Sfântul Vladimir Ordinul Elefantului[*]​
Modifică date / text

Grigori Potemkin

Termenul „potemkiniadă” este legat de numele său.

Biografie

Grigori Potemkin s-a născut în satul Cijovo, gubernia Smolensk, tatăl său fiind Aleksandr Potemkin, iar mama sa, Daria (n. Skuratova). După studii neterminate la Universitatea din Moscova a fost înrolat în anul 1755 în regimentul de gardă-călare. În iunie 1762 a participat (în acea vreme fiind sergent) la lovitura de stat care l-a detronat pe Petru al III-lea al Rusiei, după care a fost întronată soția sa Ecaterina a II-a. Ca recompensă, a fost avansat de către țarină la gradul de sublocotenent.^[5] În câțiva ani a fost avansat la gradul de general-locotenent, grad cu care a participat la războiul ruso-turc din 1768-1774. Ulterior, a primit gradul de general-ajutant. A devenit favoritul țarinei.

În anul 1776, la cererea Ecaterinei a II-a, împăratul Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman i-a conferit lui Potemkin rangul de principe imperial. Țarina Ecaterina a II-a i-a propus în 1780 împăratului Iosif al II-lea (într-o întâlnire secretă la Moghilău, Belarus (în l. rusă Moghilev)), așa-numitul „Proiect Grecesc” prin care era vizată dezmembrarea Imperiului otoman și constituirea unui „Imperiu neo-bizantin”, condus de nepotul țarinei Constantin Pavlovici, iar între acest imperiu și Rusia, crearea unui „regat Dacia”, format din Principatele Dunărene, condus de Grigori Potiomkin.^[6][7] Obiectivul acestui plan era crearea unui stat tampon între cele trei puteri vecine (Austria, Rusia și Turcia), format din Valahia, Moldova și Basarabia - cu numele Dacia (Regatul Daciei), menit să protejeze de confruntări hotarele Rusiei.