Honoré de Balzac
romancier și dramaturg francez / From Wikipedia, the free encyclopedia
Honoré de Balzac (n. , Tours, Prima Republică Franceză – d. , Paris, A Doua Republică Franceză) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
Honoré de Balzac | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Tours, Prima Republică Franceză[5][6][7][7] |
Decedat | (51 de ani)[8][2][3][4] Paris, A Doua Republică Franceză[9][6][7][7] |
Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise[10] Tombe d'Honoré de Balzac et Ewelina Hańska[*][[Tombe d'Honoré de Balzac et Ewelina Hańska |]] |
Cauza decesului | cauze naturale (cangrenă) |
Părinți | Bernard-François Balzac[*][[Bernard-François Balzac (father of Balzac)|]] Anne-Charlotte-Laure Sallambier[*][[Anne-Charlotte-Laure Sallambier (mother of Balzac)|]] |
Frați și surori | Laure Surville[*][[Laure Surville (scriitoare franceză)|]] |
Căsătorit cu | Ievelina Ganskaia[*][[Ievelina Ganskaia (Polish noblewoman, Honoré de Balzac's wife (c. 1805 – 1882))|]] (din )[11][12] |
Copii | Marie-Caroline du Fresnay[*][[Marie-Caroline du Fresnay (Daughter of Honore de Balzac)|]] |
Cetățenie | Franța[12] |
Religie | catolicism |
Ocupație | romancier[*] critic literar[*] scriitor prozator[*] jurnalist critic de artă eseist dramaturg[*] editor[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[13][14] |
Pseudonim | Horace de Saint-Aubin[15], Lord R’Hoone, Viellerglé, Saint Aubin[15] |
Studii | Universitatea din Paris lycée Charlemagne[*][[lycée Charlemagne (Parisian high-school)|]] () Facultatea de Drept din Paris () |
Pregătire | François Guizot Abel-François Villemain[*][[Abel-François Villemain (French politician and writer (1790-1870))|]] Victor Cousin |
Limbi | limba franceză |
Mișcare/curent literar | Realism literar |
Opere semnificative | Moș Goriot La Comédie humaine[*][[La Comédie humaine |]] Illusions perdues[*][[Illusions perdues |]] Eugénie Grandet Splendeurs et misères des courtisanes[*][[Splendeurs et misères des courtisanes |]] La Peau de chagrin[*][[La Peau de chagrin |]] Les Chouans[*][[Les Chouans |]] |
Note | |
Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][16] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și al romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[17] G. Vannier,[18] cât și de filozofi sau eseiști ca Alain[19], Albert Béguin[20] el a fost caracterizat drept un autor vizionar de către Albert Béguin [20].
În cultura română a avut doi admiratori de valoare, G.Călinescu, cel care milita pentru balzacianism în articolele sale teoretice exemplificând tehnica acestuia în romanul Enigma Otiliei, și de Mircea Eliade, care, în tinerețe și-a dorit să scrie o monografie consacrată operei lui Balzac. Pornind de la motivul androginului, care constituie de fapt nucleul nuvelei de ample dimensiuni Séraphita, Mircea Eliade a dezvoltat teoria sa din eseul Mitul reintegrării.[21]
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categorii deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, „Comedia umană” (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uniunii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.