Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc
From Wikipedia, the free encyclopedia
Invazia mongolă în Ungaria și în spațiul românesc a fost parte a Marii invazii mongole în Europa care a avut loc în secolul al XIII-lea, sub conducerea lui Subutai.
Succesor al lui Ginghis Han, Batu Han a început cucerirea Rusiei, ocupând în scurt timp cnezatele Moscovei, Kievului și Novgorodului. De la Kiev armata mongolă s-a împărțit în trei grupuri. Cel central a pătruns în Ungaria și, după ce a zdrobit pe malul râului Sajo armata maghiară, a ajuns până în Dalmația. Grupul sudic după ce a străbătut Moldova și Muntenia, a pătruns în Transilvania.
Cărturarul armean Kirakos (Guiragos) scria:
„Pentru mongoli, expediția a fost o confirmare a superioritații lor militare, dar pentru popoarele afectate de „avalanșa mongolă” (Șerban Papacostea), ea a avut urmări dintre cele mai nocive.[...] Tătarii aveau o înfățișare respingătoare și inimi nemiloase; rămâneau neînduplecați la plânsetele mamelor, fără respect pentru părul alb al bătrânilor. Alergau cu bucurie când era vreun măcel, ca la o nuntă sau la o petrecere. Peste tot cadavre, cărora nimeni nu le găsea mormânt. Prietenul nu mai avea lacrimi pentru cel care-i fusese drag; nimeni nu îndrăznea să verse lacrimi pentru cei care pieriseră de teama acestor ticăloși. Biserica s-a cernit în doliu, frumusețea și splendoarea sa dispăruseră; slujbele ei au fost oprite, vocea cântăreților din strană nu s-a mai făcut auzită, iar cântările religioase nu au mai răsunat. Ținutul era acoperit de o ceață deasă. Populațiile preferau noaptea zilei, iar pământul a rămas lipsit de locuitorii săi. Fiii străinului îl străbăteau, înhățând tot ce se găsea […]. Sordida lor lăcomie era de neostoit”.[1]”