Ion C. Massim
From Wikipedia, the free encyclopedia
Ion C. Massim (n. 1825 în Gropeni, raiaua Brăila – d. 1877; semnând Ion C. Massimu, nume sub care este trecut în lista membrilor academiei) a fost un lingvist, reprezentant al curentului latinist, membru fondator al Societății Academice Române.
Membru fondator al Academiei Române |
---|
Ion C. Massim | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1825 Gropeni, Brăila |
Decedat | 2 iunie 1877 București |
Cetățenie | România |
Ocupație | lingvist |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
A întocmit, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu și Alexandru Roman, proiectul ortografiei bazat pe principiul etimologic, adoptat în 1869 de Societatea Academică Română. Din însărcinarea Academiei a elaborat, împreună cu August Treboniu Laurian, Dicționarul limbii române, în 2 volume (1873, 1877). A fost și autorul unor manuale de gramatică: Elemente de gramatică elenică (1850), Gramatica macedo-românească (1862), Nou abecedar românesc (1868). În 1855 a publicat la București, la Tipografia Kolegiului, Elemente de Gramatică Română (ediția a doua).