Județele României
unitățile administrativ-teritoriale ale României / From Wikipedia, the free encyclopedia
Împărțirea României în 41 de județe este unul dintre nivelurile de organizare administrativă a teritoriului României, anume nivelul NUTS III, cele 4 macro-regiuni formând nivelul NUTS I, cele 8 regiuni de dezvoltare nivelul NUTS II, iar municipiile și comunele, nivelul NUTS IV.
România |
Acest articol face parte din seria: |
|
|
Geografia României · Politica României · Atlas |
Ultima reformă administrativ-teritorială majoră din România a avut loc în anul 1968 când s-a trecut de la împărțirea pe regiuni și raioane (având ca model împărțirea teritoriului Uniunii Sovietice) la reîmpărțirea pe județe (care fuseseră desființate de autoritățile comuniste în 1951, reforma din 1968 înființând însă județe mai mari și mai puțin numeroase).
Din anul 1968, teritoriul României a fost împărțit în 39 de județe, plus municipiul București care, deși este reședința județului Ilfov, este administrat separat ca municipiu cu statut de județ, care nu face parte din Ilfov, județul înconjurător.[1] În 1981 s-au înființat încă două județe, județul Giurgiu și județul Călărași, și județul Ilfov a devenit Sectorul agricol Ilfov în subordinea municipiului București.[2] În 1997, legea nr. 50/97 a reînființat județul Ilfov.[3]
Suprafața medie a județelor este de 5.809 km2, județul Timiș (8.697 km2) fiind cel mai mare, iar județul Ilfov (1.583 km2), cel mai mic.