Jurnalul unui nimeni
From Wikipedia, the free encyclopedia
Jurnalul unui nimeni este un roman comic englezesc, scris de frații George Grossmith și Weedon Grossmith, cu ilustrații aparținându-i celui din urmă. A debutat ca un serial intermitent în cadrul revistei "Punch" între 1888-1889, abia în 1892 apărând sub formă de carte cu un text mai vast și mai multe ilustrații. Jurnalul înregistrează evenimentele zilnice din viața funcționarului londonez, Charles Pooter, a soției sale, Carrie, a fiului său, William Lupin, și cea a numeroșilor prieteni și cunoștințe, pe o perioadă de 15 luni.
Jurnalul unui Nimeni | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | George și Weedon Grossmith |
Ediția originală | |
Limba | Limba Engleză |
Editură | J.W. Arrowsmith Ltd, London |
Ilustrator | Weedon Grossmith |
Țara primei apariții | Regatul Unit |
Data apariției | Iunie 1892 |
Modifică date / text |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Înainte să înceapă să colaboreze la scrierea Jurnalulului, ambii frați au avut cariere de succes pe scenă. George a creat, pe parcursul a 12 ani (1877-1889), nouă dintre principalele roluri de comediant în operele partenerilor Gilbert și Sullivan. De asemenea, a devenit cunoscut la nivel național ca fiind un om al spectacolelor comice la pian, totodată scriind numeroase piese comice și cântece. Înainte de a se avânta în cariera sa pe scenă, Weedon a lucrat ca artist și ilustrator. Astfel, se poate afirma că Jurnalul este singura lucrare matură a celor doi frați. În cea mai mare parte, umorul provine din simțul oarecum inconștient și nejustificat al lui Charles Potter cu privire la propria importanță, dar și din frecvența cu care această iluzie este oarecum scrutată de gafe și umilințe sociale minore. Într-o eră în care cresc așteptările micii burghezii, rutina zilnică și ambițiile modeste descrise în Jurnal au fost instantaneu recunoscute de către cititorii săi contemporani, oferindu-le astfel generațiilor viitoare o privire asupra trecutului pe care era "la modă" să-l imiți.
Chiar dacă reacția inițială a publicului cu privire la Jurnal nu a fost una foarte puternic exprimată, în cele din urmă acesta a ajuns să fie recunoscut de critici ca fiind o operă clasică umoristică, cu un stoc inepuizabil. A pus bazele unui gen de ficțiune populară bazată pe aspirațiile claselor de jos și mijlocii, fiind premergătorul numeroaselor romane-jurnal de la sfârșitul secolului XX. De asemenea, Jurnalul a fost punctul central al mai multor adaptări pe scenă și chiar ecranizări, cum sunt, de exemplu: filmul “mut” din 1964 , aparținându-i lui Ken Russell, filmul TV în patru părți, după scenariul lui Andrew Davies din 2007, și o versiune pe scenă mult-lăudată, din anul 2011, în care o distribuție formată din trei bărbați a jucat toate rolurile.