Legea lui Henry
From Wikipedia, the free encyclopedia
Legea lui Henry este una din principalele legi ale gazelor și a fost enunțată de William Henry în anul 1803. Formularea ei este: „La temperatură constantă, cantitatea de gaz dizolvată într-un lichid, la saturație, variază direct proporțional cu presiunea parțială a gazului aflat în contact cu lichidul.”
Gazele se dizolvă în lichidele cu care vin în contact. Dacă temperatura crește, cantitatea de gaz dizolvată, la saturație, scade și invers.
Cantitatea de gaze, dizolvată în lichid, la saturație, este funcție atât de tipul lichidului cât și de tipul gazului.
La un amestec de gaze cum este aerul respirat de scafandri, cantitatea de gaz dizolvată va fi proporțională cu presiunea parțială a fiecărui gaz component al amestecului.
Astfel, dacă aerul are o presiune de 4 bar (sc. abs.), cantitatea de oxigen dizolvată în lichid va fi proporțională cu pO2 = 0,84 bar (sc. abs.), iar cantitatea de azot dizolvată în același lichid va fi proporțională cu pN2 = 3,16 bar (sc. abs.).
Procesul invers dizolvării este degajarea gazului din lichid, care se produce la scăderea presiunii.