Limbi germanice
From Wikipedia, the free encyclopedia
Limbile germanice sunt o grupă de limbi indo-europene vorbite în nordul Europei și alte părți a lumii. Limbile germanice, în special engleza și germana, sunt printre cele mai vorbite și învățate limbi din lume, fapt observat și în România.
Limbi germanice | |
Distribuire geografică | Europa, America de Nord, America de Sud, Australia |
---|---|
Clasificare lingvistică | |
Limbi indo-europene
| |
Limba proto | Limba protogermanică |
Subdiviziuni | |
Grupul de vest
| |
Răspândire în lume | |
Limbile germanice în lume | |
Această pagină poate conține caractere Unicode. | |
Modifică text |
Strămoșul comun al tuturor limbilor germanice este cunoscut sub numele de proto-germanică (sau germana comună), care a fost vorbită aproximativ din prima jumătate a mileniului 1 î.Hr. în timpul Epocii Fierului, în partea nordică a Europei. Proto-germanica, împreună cu toate limbile care au derivat din aceasta, este caracterizată de un număr de proprietăți lingvistice unice. Cea mai renumită dintre acestea este schimbul de consoane, cunoscut și sub numele de Legea lui Grimm. Varietăți timpurii ale limbii au început să apară odată cu migrația triburilor germanice din nordul Europei în secolul al II-lea î.Hr. spre partea central-nordică a continentului.
Cele mai vorbite limbi germanice sunt engleza și germana, cu aproximativ 300–400 milioane vorbitori [1][2] și peste 100 de milioane respectiv. [3] Acestea două aparțin grupului vestic de limbi germanice. Acest grup include de asemenea alte limbi importante, cum ar fi neerlandeza cu 23 de milioane de vorbitori [4] și afrikaans cu mai mult de 6 milioane de vorbitori nativi. [5] Grupa nordică a limbilor germanice include norvegiana, daneza, suedeza (care împreună formează subgrupa continentală), islandeza și feroeza (care aparțin subgrupei insulare), care sunt vorbite împreună de un total de 20 de milioane de vorbitori. [6] Etnologul SIL a listat un total de 53 de limbi germanice diferite.