Antonio Possevino (1533-1611), cleric catolic, teolog și legat pontifical, organizatorul Seminarului Pontifical și Regal din Cluj.[7]
Jakob Wujek (1541-1597), cleric catolic, primul rector al Colegiului Major Iezuit din Cluj.[7]
Ferrante Capecci (1546-1586), iezuit sicilian, rector din 1583, decedat de ciumă în 1586[8]
Ján Berzevici (1692-1750), rector din 1745 până în 1750;
Áron Berde (1819-1892), meteorolog, jurist, economist, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe, primul rector al Universității Regale Maghiare din Cluj (1872-1873)[9].
Vilmos Schulek (1843-1905), medic, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1873 - apr. 1874)[9].
Machik Béla (1839-1879), medic, rector (apr. 1874 - iunie 1874).[9]
Finály Henrik (1825-1898), filolog, membru corespondent al Academiei Maghiare de Științe, rector (1874-1875)[9].
Géza Entz (1842-1919), zoolog, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1875-1876)[9].
Gheorghe Spacu (1883-1955), chimist, membru al Academiei Române, rector (1925-1926)[10].
Ioan Minea (1878-1941), medic, fondatorul școlii clujene de neurologie, rector (1926-1927)[10].
Gheorghe Bogdan-Duică (1866-1934), istoric literar, membru al Academiei Române, rector (1927-1928).[10]
Emil Hațieganu (1878-1959), jurist, om politic, membru de onoare al Academiei Române, rector (1928-1929)[10].
Emil Racoviță (1868-1947), biolog, speolog, membru și apoi președinte al Academiei Române, fondator al primului Institut de Speologie din lume, rector (1929-1930)[10].
Iuliu Hațieganu (1885-1959), fondatorul școlii clujene de medicină internă, membru al Academiei Române, rector (1930-1931; 1941-1944)[10].
Nicolae Drăganu (1884-1939), lingvist, filolog, primar al Clujului în perioada interbelică, rector (1931-1932)[10].
Alexandru Borza (1887-1971), botanist, cleric greco-catolic, rector, membru postmortem al Academiei Române (1944-1945)[10].
Bartók György (1882-1970), filosof, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1940-1941)[11].
Szentpétery Zsigmond (1880-1952), geolog, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1941-1942)[11].
Kovrig Béla (1900-1962), sociolog, om politic, rector (1942-1943)[11].
Buza László (1885-1969), jurist, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1943-1944)[11].
Miskolczy Dezső (1894-1978), medic, neurolog, revoluționarul psihiatriei moderne, profesor universitar la Cluj și la Târgu Mureș, membru al Academiei Maghiare de Științe, rector (1944-1945)[11].
De-a lungul timpului instituția de învățământ superior numită astăzi Universitatea Babeș-Bolyai a fost cunoscută sub diverse denumiri: Colegiul Major Iezuit (12 mai 1581-1605); Universitatea Regală Maghiară „Francisc Iosif” (1872-1919); Universitatea din Cluj - neoficial i s-a spus Universitatea „Daciei Superioare” (1919-1927); Universitatea „Regele Ferdinand I” (1927-1948); Universitatea de Științe Regală Maghiară „Francisc Iosif” (1940-1945); Universitatea „Victor Babeș” (1948-1959); Universitatea Maghiară „Bolyai” (1945-1959). Între 1945-1959 universitățile „Victor Babeș” și „Bolyai” au funcționat în paralel; 1959 – după unificarea celor două universități a rezultat Universitatea „Babeș-Bolyai”.
SZÖGI, László, VARGA, Júlia, (). A Szegedi Tudományegyetem és elődei története. Rész 1: A Báthory-egyetemtől a Kolozsvári Tudományegyetemig: 1581-1872 (Istoria Universității din Seghedin și a predecesorilor ei. Prima parte: De la Universitatea Báthory până la Universitatea de Științe din Cluj, 1581-1872).Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
MÁRKI, Sándor (). A M[agyar] K[irályi] Ferenc József Tudományegyetem története 1872-1922 (Istoria Universității de Științe Regale Maghiare Francisc Iosif, 1872-1922).
GAÁL, György (). Egyetem a Farkas utcában: a kolozsvári Ferenc József Tudományegyetem előzményei, korszakai és vonzatai (Universitate în strada Lupilor: istoria, perioadele de dezvoltare și implicațiile Universității Francisc Iosif din Cluj).