Lotul Vișovan
primul lot de deținuți politici din Maramureș de după Al Doilea Război Mondial. / From Wikipedia, the free encyclopedia
Lotul Vișovan este numele sub care este cunoscut primul lot de deținuți politici din Maramureșul istoric (și al doilea din județul Maramureș) de după Al Doilea Război Mondial. Acesta a fost format din 18 elevi și studenți care au făcut parte din gruparea legionară care a activat după război în Sighetu Marmației, Frăția de Cruce „Ionel Moța”. Gruparea, care s-a constituit în cadrul liceului „Dragoș Vodă” din Sighet, a avut ca lider pe profesorul suplinitor de chimie și fizică și politicianul legionar român, Aurel Vișovan. Acțiunile grupării s-au derulat în perioada 1946-1948, limitându-se la educația legionară a membrilor săi și la propagandă anticomunistă sau legionară, acestea desfășurându-se în arealul satelor de proveniență ale tinerilor.
Lotul Vișovan | |
Fațada Liceului „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației | |
Dată | |
---|---|
Locație | |
Patron(i) | |
Modifică date / text |
Odată membrii grupului arestați, aceștia au fost condamnați în 1949, pentru „uneltire contra ordinii sociale”, la pedepse privative de libertate în cadrul sistemului concentraționar comunist cu durată între 2 și 10 ani, cea mai mare pedeapsă primind-o Vișovan. Distribuiți în diverse închisori, o parte au beneficiat de „reeducarea” comunistă, intrând în cadrul acesteia în contact cu torționari precum Eugen Țurcanu și Maromet. Doi dintre cei optsprezece au decedat în timpul detenției. În 1958, în perioada care a urmat revoluției din Ungaria din 1956, o parte dintre membrii lotului au fost reîncarcerați. Aceștia au avut parte de condamnări îndelungate, pronunțate între 1959 - 1961, dar care au fost reduse parțial la recurs.
Memoria istorică a membrilor grupului, în calitate de victime ale represiunii comuniste antilegionare, tinde să folosită în prezent, în mod deliberat, în procesul politic de relegitimare a extremei drepte din România. Acest proces apelează la construirea unei imagini de „erou pozitiv” (prin abordarea necritică a memoriei extremismului de dreapta românesc), care, se raportează la liderul grupării – Aurel Vișovan și de o imagine (contrazisă însă de supraviețuitori ai Lotului Vișovan), de participanți la lupta armată împotriva regimului comunist, pentru membrii Frăției de Cruce respective. La aceasta contribuie și identitatea sau similaritatea de nume și prenume care există între unii membri ai grupării Vișovan și alte persoane care s-au aflat, efectiv, în grupuri de rezistență armată ce au operat în zona Maramureșului.
La modul real evoluția lui Vișovan, ca supraviețuitor al procesului de reeducare de la Pitești, îl face să fie unul din exemplele de reversibilitate spirituală a dezumanizării, prin intermediul credinței religioase, iar lucrarea sa memorialistică „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”, în care și-a povestit experiența detenției, a devenit una dintre cele mai importante texte, care, prezintă „reeducarea” desfășurată în închisoarea Pitești. Alți patru dintre foștii deținuți, înafară de Vișovan, au scris literatură memorialistică referitoare la detenția lor în penitenciarele României comuniste, dintre aceștia, cel mai prolific fiind Gheorghe Andreica. De asemenea, un studiu de caz, dedicat Lotului Vișovan, este ilustrat în celula 74 de la etajul II al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, pentru a exemplifica activitatea rezistenței anticomuniste din Maramureș.