Mănăstirea Cârța
From Wikipedia, the free encyclopedia
Mănăstirea Cârța a fost în Evul Mediu un așezământ monahal cistercian din Țara Făgărașului, filie a Abației Igriș. Mănăstirea de la Cârța a fost înființată de monahi proveniți de la abația cisterciană din Igriș, la rândul lor originiari din regatul francez, de la abația - mamă Pontigny. Ordinul cistercian era un ordin exempt și depindea doar de papa de la Roma. Ulterior, regele Andrei al II -lea, vasal al Sfântului Scaun a prevăzut anumite privilegii pentru acest așezământ. Regele Matia Corvin a desființat mănăstirea la data de 27 februarie 1474, iar bunurile ei le-a transferat Bisericii Prepoziturii din Sibiu.
Mănăstirea Cârța | |
Mănăstirea Cârța | |
Poziționare | |
---|---|
Coordonate | 45°47′31.55″N 24°34′08.02″E ({{PAGENAME}}) |
Localitate | Cârța |
Județ | Sibiu |
Țara | România |
Adresa | Satul Cârța, Sibiu, nr.111 |
Edificare | |
Gotic | Romanic târziu |
Tip | Fortificată |
Data începerii construcției | 1202 |
Înălțime | 8-10m |
Materiale | Construcție de piatră |
Ordo Cisterciensis | Andrei al II-lea |
Clasificare | |
COD LMI | SB-II-a-A-12348 |
Modifică date / text |
În catalogul Janauschek are numărul de ordine 539.
Nava bisericii se află în stare de ruină, dar corul bisericii este folosit până în prezent de comunitatea evanghelică săsească. Mănăstirea Cârța a fost cea mai estică abație cisterciană a Creștinătății, a deținut un rol major atât în istoria Transilvaniei medievale, cât și în introducerea și diseminarea artei gotice în regiune.