Mare lunară
From Wikipedia, the free encyclopedia
Mările lunare sunt câmpii bazaltice întinse și întunecate de pe Lună, formate prin străvechi erupții vulcanice. Au fost denumite „mări” de către astronomii timpurii care le-au confundat cu mările pământene.[1] Ele sunt mai puțin reflective decât „munții”, ca urmare a compoziției lor bogate în fier și, prin urmare, apar întunecate când sunt văzute cu ochiul liber. Mările acoperă aproximativ 16% din suprafața lunară, mai ales în partea vizibilă de pe Pământ. Puținele mări din partea ascunsă sunt mult mai mici, și se află mai ales în craterele foarte mari. Nomenclatura tradițională pentru Lună include, de asemenea, un ocean, precum și trăsături cu numele lac, palus (mlaștină) și sinus (golf). Ultimele trei sunt mai mici decât mările, dar au aceeași natură și caracteristici.
Denumirile mărilor se referă la caracteristicile lor respective (Humorum, Imbrium, Insularum, Nubium, Spumans, Undarum, Vaporum, Procellarum, Frigoris), atribute ale mării (Australe, Orientale, Cognitum, Marginis) sau stări de spirit (Crisium, Ingenii, Serenitatis, Tranquillitatis). Mare Humboldtianum(d) și Mare Smythii(d) au fost denumite înainte de a fi acceptată nomenclatura finală, cea a stărilor sufletești, și nu respectă acest tipar.[2] Când Mare Moscoviense(d) a fost descoperită de Luna 3(d), iar numele a fost propus de Uniunea Sovietică, a fost acceptată de Uniunea Astronomică Internațională doar cu justificarea că Moscova este o stare de spirit.[3]