Monitorul Oficial al României

Monitorul Oficial al României este publicația oficială a Statului român.

Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1877.

Monitorul Oficial din 21 iulie 2004.

În Monitorul Oficial sunt publicate legile adoptate de parlament, decretele prezidențiale, hotătrârile și ordonanțele de Guvern, ordonanțele de urgență și deciziile Curții Constituționale.^[1] Toate aceste acte intră în vigoare numai după publicarea în Monitorul Oficial. Monitorului Oficial publică de asemenea alte acte menționate de o lege separată, de organizare și funcționare proprie.

Tipărirea și pregătirea formatului electronic sunt asigurate de Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. Formatul electronic din perioada 2000-prezent este gratuit și liber (părțile I și II permanent, părțile III-VII pentru zece zile de la publicare) pe pagina oficială a publicației, „inclusiv pentru căutare, salvare, distribuire și imprimare”.^[2]

Istoric

Primul număr a apărut pe 8/20 decembrie 1832 în format 19 x 24 cm, sub redactarea lui Ion Heliade-Rădulescu. Fondată de Regulamentului organic, publicația săptămanală se numea Buletin gazetă administrativă. Inițial tipărit cu litere chirilice, din 1839 Monitorul este publicat cu litere latine.^[3] Monitorul Oficial din această perioadă este un adevărat breviar al principalelor evenimente istorice, politice și culturale care au exprimat apariția și dezvoltarea României moderne.

Publicația a fost numită Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne între 1949-1965 și Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România între 1965-1989.

Organizarea și funcționarea actuală a Monitorului Oficial sub autoritatea Camerei Deputaților este specificată de Legea nr. 202/1998, republicată cu modificările și completările ulterioare. Editorul publicației este Secretariatul General al Camerei Deputaților.

În perioda iunie 2012 – iulie 2018 publicația a fost editată de Guvernul României, conform O.U.G. nr. 36/2012.^[4]

Structura

Monitorul Oficial al României este structurat în 7 părți.

• Partea I (inclusiv Partea I bis și Partea I în limba maghiară) conține legile și alte acte adoptate de Parlament, decretele președintelui, hotărârile și ordonanțele Guvernului, actele Curții Constituționale etc.;
• Partea a II-a: stenogramele ședințelor Camerei Deputaților, Senatului și ale ședințelor comune; rapoartele prezentate Parlamentului de către autoritățile publice;
• Partea a III-a: publicații și anunțuri;
• Partea a IV-a: publicații ale agenților economici;
• Partea a V-a: contractele colective de muncă la nivel național și de ramură;
• Partea a VI-a: actele privind achizițiile publice;
• Partea a VII-a: actele societăților cooperative.^[5]

Vezi și

• Monitorul Oficial al Republicii Moldova

Note

1. Articolele 78, 100, 108, 115, 147 din Constituția României.
2. Oficial, RA Monitorul (8 noiembrie 2022), E-monitor - Monitorul Oficial al României, Monitorul Oficial al României
3. Istoric Arhivat în 15 iunie 2008, la Wayback Machine., monitoruloficial.ro
4. Cronologia celei mai grave crize din istoria democratică a României Arhivat în 9 iulie 2013, la Wayback Machine., 6 iulie 2013, Silviu Sergiu, Evenimentul zilei, accesat la 9 iulie 2013
5. „Monitorul Oficial”. Arhivat din original la 26 decembrie 2017.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Monitorul Oficial

• monitoruloficial.ro - pagina oficială
• Monitorul Oficial 1832-1932, Imprimeria Națională, 1932.