Nicolae Rădescu
politician român / From Wikipedia, the free encyclopedia
Nicolae Rădescu (n. , Păușești-Otăsău, România – d. , New York City, New York, SUA) a fost un militar de carieră (general de corp de armată adjutant) și om politic, cel de-al 45-lea și ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România.
Nicolae Rădescu | |
Generalul Nicolae Rădescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Păușești-Otăsău, România[1] |
Decedat | (79 de ani) New York City, New York, SUA |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Părinți | Radu și Zamfira |
Căsătorit cu | Gizela Ettinger |
Copii | Florea Radu Nicolae Rădescu |
Cetățenie | România |
Religie | Biserica Ortodoxă Română |
Ocupație | general, politician |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Activitate | |
Educație | Școala Superioară de Război din București, (1904-1905) |
Alma mater | Universitatea Națională de Apărare „Carol I” |
Cunoscut pentru | 1. Președinte al Consiliului de Miniștri al României (6 decembrie 1944 – 28 februarie 1945) 2. Ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România 3. Șeful Statului Major la Divizia 2 Cavalerie |
Partid politic | Partidul Poporului Cruciada Românismului[3] |
Premii | 1. Ordinul Mihai Viteazul 2. Adjutant Regal Onorific |
Modifică date / text |
În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de Armata Roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vîșinski, regele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.
Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.