Noimă
From Wikipedia, the free encyclopedia
Noima (din greacă νεῦμα, noima) este oricare din semnele din sistemele de notație muzicală care au înlocuit notația ecfonetică.
Notația cu noime (sau neumatică) continuă să fie utilizată în prezent în cântarea bizantină și gregoriană, în special în comunitățile monastice.
Cântarea religioasă corală utilizează notația contemporană.